Perfecțiunea este desăvârșire. Se tot caută de sute de ani, toate operele de artă din muzee sau din colecțiile particulare nefiind altceva decât căutări ale perfecțiunii inițiate de cei/cele care le-au creat.

În zilele noastre, perfecțiunea este la fel de căutată. Fiecare om și-o dorește în funcție de domeniul care-l interesează. Ce se caută? Partenerul/partenera ideală, job-ul perfect, angajatorul perfect, angajatul perfect, instructorul/antrenorul/profesorul perfect, casa perfectă, etc. Negăsirea sau neatingerea perfecțiunii mult dorite, poate cauza anxietăți, frustrări, frici, îndeosebi frica de eșec. Când afectarea emoțională devine greu de suportat, se poate ajunge la consiliere psihologică. De ce? Pentru că oamenii pot vorbi mai ușor unui psiholog decât unui membru al familiei sau unui cunoscut, în plus știu că vor primi, cel puțin, câteva recomandări care să-i ajute.

“Omul nu e niciodată perfect, nici mulțumit” a afirmat cândva celebrul scriitor Jules Verne. Afirmația sa a șocat, însă a exprimat un adevăr pe care mulți nu vor să-l accepte. Pentru exemplificare, voi reda un scurt fragment din discuția avută cu o tânăra domnișoară, foarte nemulțumită că nu putut să atingă perfecțiunea.

D-ra C:

“-Toate eforturile pe care le fac au un singur scop, doresc să arăt atât de bine încât să fiu considerată frumusețea perfectă. Natura nu a fost prea generoasă cu mine, m-am născut frumușică, dar nu frumoasă. După împlinirea vârstei de 18 ani, am decis să iau măsuri. Mi-a dat Dumnezeu niște părinți ok, care au înțeles că-mi doresc să aduc frumusețea la nivel de perfecțiune. Mi-au plătit câteva operații estetice. Se vede, nu? A costat ceva, însă a meritat. Cum să găsesc eu un soț perfect, dacă nu sunt perfectă?”

Eu:”- Ce înțelegi prin soț perfect ?”

D-ra C: “- Pentru mine, soțul perfect este soțul care arată foarte bine la trup, care este suficient de inteligent să aibă, dar și să facă avere. Ideal ar fi să nu bea excesiv, să nu joace jocuri de noroc, să nu mă înșele și să-mi aprecize mult frumusețea.

Eu: “- Și care ar fi nemulțumirea?”

D-ra C: “- Am găsit un tip, un pictor căruia i-am pozat. Când l-am întrebat cât de aproape sunt de perfecțiune, mi-a răspuns citându-l pe unu’ Salvador Dali Nu vă temeți de perfecțiune, nu o s-o atingeți, nicicând!  Pur și simplu, m-a băgat în depresie! La așa ceva nu m-am așteptat, iar că drept pedeapsă, i-am dublat tariful. Din acea zi, nu-mi revin, nu-i pot uită…grosolănia.”

Recomandarea mea:

“-Nu trebuie să fii perfectă ca să impresionezi. Frumusețea fizică poate fi un atuu, însă poate fi considerată o perfecțiune numai de cei/cele care au același obiectiv. Ești foarte frumoasă, însă nu trebuie să dramatizezi pentru că un bărbat ti-a spus că perfecțiunea nu poate fi atinsă. Iubim pe cei care ne tratează cu bunătate, dragoste și respect. Dar ce facem cu ceilați care nu ne tratează așa cum ne-am dori? Să le dăm în cap, să le dublăm tariful (când e cazul), să-i pedepsim în fel și chip? Încearcă să te gândești la perfecțiune nu numai prin prisma frumuseții. Îți dorești să fii femeia perfectă… Perfecționează-te și într-un alt domeniu, în funcție de abilitățile pe care le ai. Dezvoltând ceva în plus, vei fi mai apreciată. Lasă oamenii să te admire pentru modul în care te descurci cu job-ul, cu treburile de zi cu zi, cu provocările vieții, dacă vrei… chiar și cu micile tale imperfecțiuni. Nimeni nu va mai reuși să te bage în depresie, motivația ta fiind orientată în mai multe sensuri, nu în sens unic.”

În căutarea perfecțiunii  nu se află doar oamenii care își doresc să fie mai frumoși decât sunt. Există și persoane a căror viață este marcată de existența unui defect fizic. Ei caută o altfel de perfecțiune. Dacă pe măsura înaintării în vârstă, adulții reușesc să se împace cu ideea, copiilor le este foarte greu.

“Eu sunt mereu supărat pentru că nu sunt perfect așa cum sunt ceilalți” mi-a mărturisit, demult, un astfel de copil. Era primul la învățătură în clasă, era bun, atent și respectuos cu oamenii. Din cauza imperfecțiunii fizice, era mai retras. Nu putea alerga, nu putea juca fotbal și nici alte jocuri care cereau o anume rapiditate. L-am rugat să-mi spună ce înțelege prin perfecțiune și bineînțeles că s-a referit doar la sănătatea deplină a trupului. Din vorbă în vorbă, am descoperit că are o cultură vastă (pentru vârsta lui), că este pasionat de istorie și că este un mare admirator al lui Winston Churcill. Pentru a aduce discuția în direcția dorită, l-am citat pe preferatul lui spunând “Ei spun că nimeni nu este perfect, apoi spun că practica te duce la perfecțiune. Aș vrea să se hotărască.”

A făcut ochii mari și apoi s-a amuzat, nu numai pentru mesaj dar și pentru că, printr-o singură frază, reușisem să-i conturez o motivație. Mult mai repede decât mă așteptăm, a adoptat o altă atitudine. A fost de acord să i se comande o pereche de ghete ortopedice. A ieșit din izolare și a început gimnastica medicală. A înțeles că trupul este doar un înveliș care poate adăposti inteligență, idei minunate, gânduri constructive și nu în ultimul rând, talentul nou descoperit. A participat și la câteva concursuri paraolimpice, iar acum își dorește să devină campion, la cele ce vor urma.

În concluzie, nu este recomandabil să aveți în minte doar perfecțiunea. Stabiliți clar cine merită explicații, cine merită un răspuns și cine nu merită nimic. Căutați ceea ce vă poate face fericiți, nu alergați după himere.

“Plăcerea de a face un lucru, adaugă perfecțiune produsului final” a spus înțeleptul Aristotel. Este un adevăr probat de timp, dar și de o mulțime de minți luminate.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici