În ultimul timp, expresia “nu mă pot abține” parcă ar fi refrenul unui cântec la modă. Am auzit-o atât la copii cât și la adulți și nu de puține ori, m-am întrebat “oare ce se întâmplă?”.
Pentru a găsi un răspuns mulțumitor m-am gândit să o adresez mai multor persoane, indiferent de vârstă și de pregătire. Răspunsurile s-au dovedit foarte interesante, motiv pentru care vă voi reda câteva, însă voi prezenta și câteva mici strategii ajutătoare.

Un copil:
“- În general, cred că sunt un copil cuminte. Nu plec de acasă fără să știe părinții, nu-mi rup hainele, nu bat alți copii. Cu învățătura stau bine, dar e loc și de mai bine. Problema pe care o am și doresc să o discutăm, este că nu mă pot abține să mă joc pe telefon sau pe tabletă. În loc să-mi fac temele, mă joc, în loc s-o ascult pe doamna învățătoare, mă joc. Mama a spus că dacă nu încetez, mă voi pierde definitiv. Unde să mă pierd, dacă eu stau tot timpul în casă?”

D-nul J:
“- Mi-ați cerut să completez propoziția Nu mă pot abține să … și vă răspund surprins de simplitatea ei. Eu nu mă pot abține să fac observații celor din preajma mea. Sunt un tip perfecționist, pretențios și mare doritor în a controla totul. Observațiile pe care le fac, nu corectează ci enervează. Odată enervați, mulți dintre cei pe care vreau să-i corectez se ceartă cu mine. Nu e plăcut, mai ales că mulți dintre cei apropiați, au început să mă evite. De ce nu mă pot abține să fac observații?”

D-na O:
“- Eu nu mă pot abține de la a mânca dulciuri. Se vede, nu? Mănânc mult mai multe decât copiii mei. Am ajuns să mănânc pe ascuns și am luat proporții îngrijorătoare. Dacă pot să mă abțin de la mâncare, de ce nu mă pot abține și de la dulciuri?”

D-nul S:
“- Eu am o problemă cu consumul de alcool. Nu am nicio problemă cu abstinența, dacă nu am băutură  în casă. Dacă sunt servit cu o băutură care conține alcool, nu o pot refuza. Dacă am un necaz, mă apucă o disperare îngrozitoare și nu mă pot abține până nu mă anesteziez bine. De ce mă pot abține de la tot felul de tentații, dar de la alcool, nu?”

“A se abține” înseamnă a se stăpâni, a se reține, a se înfrâna, a nu participa, a-și controla acțiunile. Pornind de la această semnificație, voi analiza toate exemplificările prezentate.

Copiii care preferă să se joace excesiv pe tabletă sau telefon în loc să învețe, sunt acei copii care nu se satură niciodată de joacă. Ei nu conștientizează rolul școlii și al învățăturii în existența lor. Dacă nu li se explică, nici nu vor înțelege vreodată, continuând (chiar și la maturitate) să se joace, atât cu viața lor cât și cu a celor apropiați. Ar fi indicat să li se explice că jocurile nu le vor putea aduce niciodată ceea ce le poate oferi școala: informații noi, abilități noi, prieteni noi (reali, nu virtuali), aprecieri din partea învățătorilor, profesorilor și colegilor. Unui astfel de copil i-am spus cândva “stiloul sau pixul sunt mai ușoare decât lopata”. La început nu a înțeles ce doresc să-i transmit și atunci l-am pus să ridice, de jos, mai întâi un pix și apoi o lopată. A înțeles diferența abia când a înțeles că trebuie să țină cont de constituția firavă pe care o are și că atunci când nu poți face ceva, trebuie să te orientezi către altceva.

Domnului care nu se putea abține de a face observații, i-am reamintit ceea ce a spus, cândva, Napoleon “dacă vrei să faci un lucru foarte bine, fă-l singur”. A recunoscut că nu se pricepe la orice. I-am explicat că observațiile pe care le face, enervează atât de tare pentru că le face cu un aer de superioritate. L-am rugat să-și imagineze un schimb de roluri, dansul fiind cel apostrofat, nu cel care apostrofează. Nu a înțeles cam cu vine asta și i-am exemplificat. L-am apostrofat cu câteva observații, bine plasate, de a rămas mut. Abia atunci a înțeles urâțenia comportamentului său și mi-a promis că va încerca să se schimbe.

Domnului care nu se putea abține de la consumul de alcool i-am explicat că pofta și supărarea se pot controla și altfel, nu numai prin anesteziere cu alcool. Pofta de alcool se poate datora și unui dezechilibru chimic în organism, unei carențe semnificative de potasiu, dar și unei accentuate sensibilități emoționale. Pentru a o putea remedia corespunzător, este necesar a depista cauza. Ajutătoare poate fi și o anume medicație, prescrisă numai de către un specialist, însă salvatoare poate fi numai determinarea de a spune un NU hotărât acestui tip de consum.

Consumul exagerat de dulciuri, poate fi determinat de probleme cu glicemia, de o anumită carență existentă în organism, dar și de dorința de a-și îndulci cumva viața. Se știe că celebrul Elvis Presley era un mare amator de dulciuri. Când îl apuca pofta excesivă de dulce, era în stare să mănânce, singur, un tort întreg. Cauza acestui comportament alimentar nu era doar organică, ci și emoțională. Deși era adulat de milioane de oameni, celebritatea excesivă îl făcuse nefericit, lucru de neînțeles pentru cei neavizați.

Reorientarea către alimente și fructe cu aport glicemic redus poate constitui un pas important, un real progres în lupta cu dorința exagerată de a consuma dulciuri. Având în vedere afirmația “Dacă pot să mă abțin de la mâncare, de ce nu pot să mă abțin de la dulciuri?” i-am sugerat să se gândească la dulciuri ca la o mâncare nesănătoasă și nu ca la un supliment. Pe lângă faptul că a renunțat la cumpărarea de dulciuri, doamna despre care v-am povestit a reușit să-și controleze eficient această poftă, reușind, în final, tot ce și-a propus.

Din păcate, în lupta cu “nu mă pot abține” sunt implicate fel și fel de dependențe, dar și de comportamente. Nimeni până acum, nu mi-a vorbit despre lupta sa cu nu mă pot abține să barfesc, să mă cert, să discreditez, să fac rău. Despre astfel de comportamente nu se vorbește, nu se povestește, deși sunt mult mai grave decât niște jocuri online, observații sau un consum exagerat de dulciuri.

Nimeni nu este perfect, așa că lupta cu “nu mă pot abține” poate fi o luptă a tuturor. Consilierea, terapia pot ajuta mult, însă o astfel de luptă se poate câștiga numai cu implicare totală, curaj și perseverență. Se spune că gustul victoriei este atât de special, încât cu greu se poate descrie în cuvinte. Câți și dacă vor încerca vreodată, rămâne de văzut…

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici