Iubirea și dependența sunt termeni a căror semnificație lingvistică este diferită. Iubirea este o afecțiune puternică pentru cineva sau ceva, o atracție, un sentiment puternic de simpatie și admirație. Dependența este o stare de supunere, o lipsă de autonomie. Poate exista o legătură între cei doi termeni atât de diferiți? Răspunsul este DA, concluzia fiind atât a persoanelor care au “experimentat” iubirea dependentă, cât și a psihologilor care au studiat îndelung o astfel de adicție (dependență).

Având în vedere câteva cereri pe care le-am primit de la cititorii mei, mă voi axa pe legătura ce poate exista între iubire și dependență.

“Simt că nu pot exista fără el. Facem totul împreună: locuim, gătim, mâncăm, mergem la serviciu și în concedii. Încă nu suntem căsătoriți legal. În ultimul timp, îmi dă semne că vrea să fie singur. Semnele astea se tot repetă și sunt disperată. Credeți că mă va părăsi sau e ceva în neregulă cu mine?” m-a întrebat o doamnă, ajunsă recent la consiliere, speriată și de faptul că în mintea dânsei exista…numai el.

Despre iubire se spune că poate fi de mai multe feluri: romantică, sexuală și dependentă. Savantul Albert Einstein a studiat fizica, nu iubirea, însă a spus un mare adevăr “Nu putem rezolva problemele folosind același tip de gândire pe care l-am folosit, atunci când le-am creat”. Pornind de la această idee strălucită, vă voi prezenta felul în care gândește un psiholog în legătură cu o astfel de problemă, insistând asupra ideii că orice este prea mult, strică.

Uneori, într-un cuplu, partenerii pot ajunge să fie dependenți unul de altul. Când afirm asta, nu mă gândesc la obișnuință. Dependența în iubire poate destabiliza întreaga viață, deoarece o relație între parteneri poate fi construită și pe minciuni, pe fals, pe manipulări emoționale, pe posesivitate. În timp, dependența în iubire poate duce la grave tulburări emoționale, la gelozie patologică, dar și la gesturi extreme.

Adicția își poate avea rădăcinile în copilărie când părinții, bunicii sau frații favoriți nu au reușit să satisfacă toate nevoile copilului respectiv. Cu timpul, acest lucru a dus la o acumulare de frustrări, orice iubit/iubită devenind un motiv de adicție afectivă.

Între persoana dependentă în iubire și cea care iubește fără a fi dependentă, sunt mari diferențe atitudinale și de comportament:

  1. a) Persoana dependentă în iubire :

–        manifestă în permanență frica de a nu fi singură

–        se teme de discuțiile legate de orice tip de disconfort

–        are mari dificultăți atunci când trebuie să facă alegeri

–        solicită în permanentă sfatul/sfaturile partenerului

–        se bucură de viață și de sănătate, doar atunci când este lângă partenerul său

–        își exprimă dorințele și nevoile numai sub formă de cereri, eventual de pretenții

–        așteaptă că partenerul să-i rezolve toate problemele

–        nu-și găsește timp pentru sine și are o stimă de sine scăzută

–        se supără din nimic

–        este vital să fie într-o relație, nu se poate descurca de una singură

–        își idealizează partenerul, pe care-l consideră stăpânul absolut.

 

  1. b) Persoana care iubește cu adevărat, fără a fi dependentă de iubire:

–        apreciază profunzimea sentimentelor într-o relație

–        știe să ofere sprijin și consolare

–        este independenta și știe să se descurce în viață,  fără a împovăra pe nimeni

–        are grijă de partener, fără a fi sufocantă sau enervantă

–        apreciază calitățile, observă și acceptă (până la un punct) defectele celuilalt

–        are grijă de ea, găsindu-și întotdeauna timp pentru micile plăceri

–        își exprimă deschis dorințele, nu se teme să-și expună clar punctele de vedere

–        are hobby-uri și prieteni cu care socializează ocazional

–        îmbină armonios profesia cu relația de cuplu, astfel niciuna dintre ele să nu aibă de suferit

–        nu cerșește atenție și nici iubire, nici nu-și reclădește relația pe minciuni, amantlâcuri sau manipulări

–        nu așteaptă recunoașterea valorii ei din partea celuilalt

–        nu are dificultăți în a renunta imediat la ceea ce o nemulțumește profund.

“Încearcă să te distanțezi și dacă poți, să nu-l mai iubești pe cel care te folosește!” i-am recomandat unei foarte tinere domnișoare, adusă la consiliere de părinții săi, niște oameni respectabili, disperați că fiica lor devenise o sclavă a iubirii pentru un personaj dubios.

Domnișoara  m-a privit  mirată și mi-a arătat la gât un lanț, neobișnuit de gros, din aur masiv. Probabil că îl primise de la el, aspect care nu m-a impresionat deloc, așa că  am continuat “Draga mea, dependența în iubire este  rea, iar lanțul rămâne lanț, chiar dacă  este din aur masiv !”

M-a privit ironic, s-a ridicat de pe fotoliu și a plecat nemulțumită de prestația mea, considerând că nu are ce să învețe de la mine. Nu m-am supărat, a fost alegerea ei.

În concluzie, iubirea adevărată poate fi frumoasă, însă dependența în iubire poate fi extrem de periculoasă. Este un pericol mai dificil de perceput de cei neavizați, așa că, atunci când iubiți, conectați-vă atât inima cât și mintea.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici