În societatea contemporană, îndeosebi în mediul urban, internetul a devenit un Cupidon modern. Explicația este foarte simplă. Oamenii sunt din ce în ce mai ocupați, job-rile și/sau studiile le ocupă întreaga zi, obligațiile sunt tot mai multe și mai complicate, iar timpul liber este limitat, uneori inexistent. Cu toate astea, oamenii au mare nevoie de dragoste și de apreciere, trăind cu speranța că vor găsi pe cineva de la care să le primească și cu care să le împărtășească.
Dorința de a comunica, un computer/laptop/tabletă sau un telefon performant, un cont personal, conexiunea la internet, precum și puțină pricepere în a le utiliza, pot fi suficiente pentru a descoperi iubirea virtuală. Este iluzie sau realitate? Dacă vă interesează, vă invit să mă urmăriți…

Cu ani în urmă, am vizionat filmul “Mesaj pentru tine” (în limba engleză “You’ve got mail”), o comedie romantică, plină de umor, interpretată magistral de actorii Meg Ryan și Tom Hanks. Acțiunea filmului se baza pe relația online dintre proprietara unei mici librării pentru copii și unul dintre proprietarii celui mai mare lanț de librării din Manhattan, Fox Books Superstore. Deschiderea marelui magazin însemna viitorul faliment al micuței librării, motiv pentru care, în viața socială, cei doi protagoniști au început să se urască. La ei acasă, intrau pe internet și conversau zilnic sub pseudonimele Shopgirl (ea) și NY152 (el), fără să știe cine sunt cu adevărat. După mai multe conversații, cei doi se îndrăgostesc, el își dezvăluie identitatea, se întâlnesc și totul se termină cu bine, dragostea lor înlăturând toate obstacolele de până atunci.
Dincolo de frumusețea minunatei povești de dragoste, începută online, filmul a adus în discuție schimbarea manierei de relaționare sub influența rețelelor de socializare. Deși filmul m-a pus pe gânduri, credeam că ziua în care voi analiza din punct de vedere psihologic, iubirea virtuală este încă departe. M-am înșelat și analiza a început chiar din ziua în care un vechi prieten din copilărie a venit la ușa mea și a spus “- Miha, eu cred că am înnebunit! În ciuda vârstei la care am ajuns, m-am îndrăgostit virtual și viața mea s-a schimbat complet. Vreau să stăm puțin de vorbă.”
Am deschis larg ușa și l-am poftit în casă. N-am râs, nici măcar n-am zâmbit, înțelegeam cu ce se confruntă. Considera îndrăgosteala virtuală, un fel de nebunie temporară. Eu am înțeles-o ca pe un semnal (discret) că ceva din existența sa nu mai era cum ar fi trebuit să fie. În mare, discuția s-a desfășurat astfel:

D-nul P. “Trebuie să recunosc, dragostea virtuală are câteva avantaje. Nu trebuie să caut restaurantul ideal pentru întâlnire, nu trebuie să merg la frizer sau prin magazine ca să-mi cumpăr ceva elegant cu care să impresionez, nu trebuie să-mi modific programul pentru a participa la întâlnire, nu am nevoie de timp liber și nici de bani pentru a ieși în oraș. Cum eu mă exprim mai bine în scris, pot spune că sunt avantajat. Îmbrăcămintea comodă de casă, mă ajută să mă simt în largul meu și pot discuta fără inhibiții, fără trac. Sentimentele mi le exprim cu ușurință, iar inimioarele și buchetele de flori, trimise cu subînțeles, nu mă costă nimic. Pentru mine, relația asta există și îmi oferă o plăcută pasiune. Nu mi-a trimis poze, nu i-am trimis nici eu, pentru că ador misterul. Am ajuns să o iubesc fără să o văd, fără să o simt, deși știi foarte bine că sunt un tip care pune mare preț pe aspectul fizic. Iubirea asta virtuală, mai degrabă iluzia pe care o trăiesc, mă face să mă simt împlinit și bogat sufletește. Cum se face că eu, care nu puteam trăi fără dragoste fizică, mă pot mulțumi cu cineva cu care comunic prin intermediul unor taste? Este semn de nebunie temporară sau e ceva hormonal?”

Răspunsul:
“Pentru mine e clar că socializarea s-a cam mutat în mediul online. S-a demonstrat că internetul are un rol din ce în ce mai activ în construirea relațiilor, cel puțin una din cinci începând online. Lipsa timpului liber își spune cuvântul, în plus, oamenii sunt mai curajoși în spatele monitorului. După cum te cunosc, nu faci excepție de la regulă. Tinerilor le este mai ușor să găsească dragostea online decât în mod obișnuit. Posibilitatea de a cunoaște pe cineva fără a participa la diverse evenimente, la petreceri, fără a consuma energie, timp și bani, facilitează descoperirea dragostei virtuale. Pe internet este simplu să pari altfel decât ești, se poate minți crunt în legătură cu vârsta, cu starea civilă, cu aspectul fizic, așa că ai grijă! Sunt dificil de identificat dependențele, geloziile, mitocăniile, bizareriile comportamentale, se vede doar ce se dorește arătat …Iubirea atenuează tendința de analiză critică a celuilalt, în timp ce idealul despre sexul opus se proiectează rapid pe acea iubire.
Felul în care se poate manifesta dragostea, variază de la o persoană la alta, dar și de la o vârstă la alta. Cu cei mai în vârstă este mai complicat, deoarece atașamentele lor sunt mult mai puternice, iar posibila suferință emoțională, devine semnificativă.
Iubirea virtuală este dovada clară a nevoii de atașament, de acea stare de plutire, de prezența fluturilor în stomac. Poate da dependență la fel ca un drog, datorită stării de fericire pe care o induce. Credeți că afirmația “sunt îndrăgostit(a), dar mă simt al naibii de bine” este o exagerare? Vă asigur că nu…
Despre relațiile la distanță, speaker-ul motivațional Adrian Niculescu spunea “sunt o tortură, un chin din toate punctele de vedere”, dar și “un chin hormonal”. Ideea este mult mai veche decât credeți. La vremea sa, înțeleptul Ovidius spunea “Când oferi prietenie celui care are nevoie de dragoste, este la fel cum a-i da pâine unuia care moare de sete”.
Ce fel de Sărbători sunt acelea petrecute la telefon sau online, singur(ă) la masă, singur(ă) în casă, doar cu dorul celui iubit? Ce fel de relație este aceea în care poți să comunici cu persoana respectivă, dar nu poți să participi efectiv la viața ei, nu-i poți fi în preajmă, nu te poți bucura împreună cu ea, nu o poți ajuta, nu o poți susține atunci când este bolnavă sau are vreun necaz?
În anumite situații, iubirea virtuală este doar o formă de evadare din lumea reală, în care internauții nu mai iubesc și nici nu sunt iubiți. Bărbați însurați de zeci de ani își înșeală nevestele cu iubite virtuale de care nu se mai pot despărți, pentru că ceea ce oferă ele, coincide perfect cu ceea ce își doresc. Ce alimentează iubirea virtuală? Speranța de a fi împreună, legătura emoțională, atracția. La început, iubirea virtuală poate fi deosebit de intensă. Dacă durează prea mult, dacă așteptările sunt prea mari, dacă unul dintre parteneri nu face ceva pentru a fi împreună cu celălalt, relația se stinge, indiferent cât ar părea de puternică. Nu toți trec testul realității, o voce frumoasă nu aparține întotdeauna unui corp frumos, un om îndrăzneț în mediul online, în societate, se poate comporta cu totul altfel.
Din punctul meu de vedere, cei care optează pentru o iubire virtuală, nu sunt nebuni, sunt doar singuri și puțin nefericiți. Din viața lor lipsește ceva important și experimentează (cu ajutorul internetului) posibilitatea de a găsi ceea ce le lipsește. Nu e nimic rău în asta, dar aveți în vedere că minciunile dor rău de tot, iar manipulatori pricepuți sunt peste tot, îndeosebi în mediul online…care le protejează identitatea.
În concluzie, iubirea virtuală poate fi începutul unei iubiri reale, însă nu se pot compara. Distanța (măsurată în km, mile, etc.) poate dispărea cu un simplu click, însă iubirea pentru a fi realitate, cred că ar cam trebui să se manifeste sub toate formele ei.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici