… așa se adresa un adolescent unei doamne, pus insistent de mama lui să vorbească cu dumneaei. După salutul firesc, copilul își rostește replica după care începe să și-o motiveze, povestind experiența ultimului concurs din viața lui, inițial, în defavoarea sa ca rezultat, după contestații, în favoare. Timpul conversației era resimțit neproductiv pentru tânărul pus să nareze, fiind gata să dea bir cu fugiții la fiecare intervenție a mamei,
Nu vă e cunoscută ipostaza aceasta a copilului de mai sus? Cea practicată de părinții care vor să-și laude copiii, apăsându-le butonul cu realizări, cu achiziții, punându-i continuu să și le numească.
– Zi, Mihăiță, poezia aia pentru bunica!
-Zi și tu, dragul mamei, ce-ai pregătit la serbare!
-Dar și noi știm, hai Floricica, cântă-ne ceva!
Și nevinovata ființă, stâlcind cuvinte încropea o poveste, ținându-și cu mâinile fusta sau de pantalonași, ca la serbarea de sfârșit de an, spre deliciul doamnei, mama, care vizualiza un mare și plin de glorie viitor pentru întreaga familie!
Și așa începeau întâlnirile de ocazie sau mesele festive, cu laude, cu felicitări, cu invidii imediat născute pentru odraslele celor prezenți! Cu destăinuiri din culise, cum s-au luptat părinții să-i învețe, câte face sau nu face școala etc.
Pentru ce?
Ceea ce părinții trăiesc ca satisfacție supremă, copiilor li se pare de multe ori o experiență traumatizantă.
Adevărul conținut în vorbele băiatului că Mama știe doar o figură de stil: repetiția este unul evident: lipsa unui limbaj care motiveze, să determine la acțiune este unul atemporal, specific instanțelor parentale. Repetiția-ca procedeu al scrisului- își schimbă rolul, devine pentru copiii sursă de iritare, aproape de abandonare a ceea ce se recomandă a fi făcut.
Știm că există un număr infinit de cuvinte care pot motiva, care pot schimba comportamente, idei, totul e să le cunoaștem și… să plasăm în alte figuri de stil: metafora, de exemplu, hiperbola, enumerația, aliterația, oximoronul etc.
Cu siguranță că o pedagogie prin stilistică n-ar strica nimănui!

Ana Koman – Editor online