D-na Maria Montessori a fost prima femeie care a practicat medicina în Italia, după absolvirea în anul 1896, a Facultății de Medicină din cadrul Universității din Roma.
Observațiile sale științifice asupra comportamentului copiilor, precum și temeinicele sale cunoștințe în materie de pediatrie, au constituit punctul de plecare pentru dezvoltarea unei noi metode educaționale a cărei primă expunere, ca alternativă educațională, a avut loc în anul 1909. De atunci au trecut peste 110 de ani, timp în care a fost practicată pentru educarea copilașilor din multe țări, rezultatele fiind considerate strălucite, nu numai de părinți, dar și de către pedagogi cu experiență.
Poate că vă întrebați ce rost poate avea prezentarea acestei metode, când în școlile de stat din țara noastră se preferă pedagogia tradițional românească. Credeți că sunt contra educației tradiționale ? Nicidecum. Am primit o educație tradițională românească, atât în familie cât și la școală. Am avut parte de dascăli bine pregătiți și pasionați de munca lor, însă necesitatea de a actualiza și completa ceea ce am învățat, m-a determinat să mă documentez și asupra altor metode de educație, metoda Montessori fiind una dintre ele.
La solicitarea unor cititoare, voi prezenta câteva aspecte ale pedagogiei Montessori, încercând să răspund întrebărilor pe care le-am primit.

Metoda Montessori este o metodă care necesită o triplă implicare : materială, profesională și afectivă. Amenajarea mediului educativ necesită costuri semnificative, spațiu care trebuie să fie nu numai atractiv, dar și stimulativ, capabil să satisfacă multiple nevoi de dezvoltare. Trebuie amenajat pentru mai multe tipuri de activități : studiu, mișcare și echilibru, grădinărit, experimente. Materialele de dezvoltare trebuie să fie de bună calitate și așezate pe arii de dezvoltare. Mediul de desfășurare a activității de instruire este unul special creat și conține o mulțime de materiale, ce le permit copiilor să se angajaze în activități de învățare pe care și le aleg în mod liber.
Metoda de predare este ’’predă predând, nu corectând’’, modelul pedagogic fiind centrat pe copil. Copiii sunt grupați pe vârste și abilități neomogene în serii de trei ani (0-3, 3-6, 6-9, 9-12, 12-15, 15-18), uneori și de câte 6 ani. Sub îndrumarea unui cadru didactic special instruit, ei învață prin descoperire, nu există bănci, catedră, catalog, nu există limită în ceea ce privește timpul în care copilul poate lucra cu un anume material. Există o socializare permanentă. În fiecare perioadă a zilei, toate ariile curiculare : matematica, limba, științe, istorie, geografie, desen, muzică pot fi studiate la toate nivelele. Se lucrează în conformitate cu propriile abilități ale copiilor, se respectă munca, dar și efortul copilului. Nu există lucrări de control, caiete de teme corectate cu roșu (care-i disperă pe mulți dintre copii.) Mediul este non competitiv. Se învață în mod individual, în ritm propriu, nu sub presiunea concurenței, nici a cadrului didactic. Copiii învață atât de la educatori sau profesori, dar și independent, unii de la alții.
Cadrul didactic necesită o pregătire cu totul specială. Instruirea tradițională Montessori constă într-o activitate de un an pentru fiecare dintre cele 3 nivele de vârstă și stadii de dezvotare : 0-3 ani, 3-6 ani, 6-12 ani. Profesorul Montessori pentru liceu trebuie să fi absolvit toate trei cursurile de instruire, plus o specializare universitară în una sau mai multe discipline. În perioada instruirii sale, profesorul face practică cu materialele de dezvoltare de la toate disciplinele, ce sunt interconectate, nu predate izolat. Pentru a obține diploma, obligatorie pentru a profesa într-un astfel de domeniu, profesorul trebuie să treacă o mulțime de examene (scrise și orale) pentru toate disciplinele pe care le va preda.
Referitor la mărimea clasei, exceptând grupele de creșă, cele mai multe clase sunt cele care cuprind un număr aproximativ de 30 de copii la un cadru didactic și un supraveghetor. Odată grupul format, copiii rămân în același grup timp de 3 ani (uneori până la 6 ani). Majoritatea activităților de predare-învățare au ca sursă copiii și mediul. Rezultatele sunt de-a dreptul spectaculoase și se datorează capacității minții absorbante ale copiilor aflați în perioada creativă a creșterii.
Referitor la stilurile de învățare, se poate spune că sunt stimulate toate tipurile de inteligență și toate stilurile de învățare : tradițional, lingvistic, muzical, corporal-kinestezic, intuitiv, spațial, interpersonal, intrapersonal și logico-matematic. Acest model de învățare a fost redescoperit de către Howard Gardner de la Universitatea Harvard, în teoria inteligențelor multiple.
Profesorul le predă individual, planifică proiectele individuale pentru fiecare copil în parte și nu dictează ce anume trebuie să se studieze. Nu există alte cerințe curriculare decât cele stabilite în Curriculumul Național, sau cele cerute de admiterea la liceu, examenul de capacitate sau cel de bacalaureat.
Evaluarea se face prin portofolii, prin observare de către cadrele didactice și prin fișe de progres, care se întocmesc pentru fiecare copil în parte.Nu există note sau alte forme de recompensă sau pedeapsă. Dovada că metoda Montessori chiar funcționează, rezultă din comportamentul copiilor și din rapidele progrese pe care ei le înregistrează.
Această alternativă pedagogică are multe avantaje: elevii învață să aibă grijă de ei înșiși, unul de către celălalt, capătă abilități deosebite de comunicare, vorbesc politicos, sunt respectuoși, acordă ajutor atunci când este necesar, dezvoltă deprinderi de studiu foarte bune, sunt descurcăreți, deschiși, devin responsabili în acțiuni, în gândire, se integrează și se adaptează cu ușurință în societate. Faptul că nu se plictisesc niciodată, că nu sunt constrânși a face ceva anume, are o puternică influență asupra comportamentului, în sensul că lipsește orice formă de violență din manifestările lor.
Specialiștii pedagogi o consideră o alternativă de educație foarte utilă pentru pentru integrarea cu ușurință în societate, dar și pentru viața viitorului adult.
Conform ultimelor statistici, în lume există peste 9.000 de școli unde se lucrează cu copii de diferite vârste, aplicându-se cu succes această metodă. În România se utilizează ca alternativă pedagogică îndeosebi în învățământul privat, existând grupe de grădiniță Montessori la București, Timișoara, Drobeta Turnu Severin, Miercurea Ciuc și Cluj Napoca.
Sperând că am răspuns la toate întrebările care mi-au fost adresate, eu mă opresc aici. Mă voi documenta în continuare și dacă va fi necesar, voi reveni cu un nou articol.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici