Prietenia care leagă două persoane este legătura care le unește, este sentimentul de simpatie, de stimă, de respect, de atașament care le conectează.
Prietenia a preocupat filozofii din timpuri străvechi. Confucius a afirmat “Prietenii sunt ca pepenii: încerci o sută, alegi doi, trei”. Aristotel a avut o perspectivă ceva mai optimistă și a concluzionat “În sărăcie sau în alte rele, singurul refugiu rămâne prietenul”. Aprofundand ideea, Aristotel a stabilit că există trei tipuri de prietenie:
– prietenia cu folos care se bazează pe beneficiile pe care un om le primește de la celălalt, frecvent se întâlnește între persoanele adulte
– prietenia cu plăcere care se bazează pe plăcere, nu este de lungă durată și este frecvent întâlnită la persoanele tinere
– prietenia virtuoasă care nu se bazează pe beneficii efemere, nici pe plăcere, poate fi de lungă durată, principiul fundamental fiind recunoașterea reciprocă a meritelor.

Prietenia poate dura o zi, o săptămână, o lună, un an, mai mulți ani, uneori și o viață. Depinde de protagoniști, de compatibilitatea între ei, de încrederea pe care și-o acordă reciproc, de loialitatea pe care o manifestă, mai ales atunci când trec prin momente dificile.
Nu m-am gândit niciodată că oamenii pot alege să vină la consiliere psihologică din lipsă de prieteni. Este o realitate cu care m-am confruntat recent și care m-a impresionat. V-o împărtășesc la rugămintea interlocutorului meu, care m-a ales să discutăm despre prietenie și importanța ei, tocmai pentru că nu avea cu cine. Toți cei apropiați lui au trecut în neființă și nimeni nu mai reușise să-i câștige încrederea.

D-nul D. “Pentru mine, prietenia este o relație afectivă și de cooperare. Toți cei pe care i-am iubit, nu mai sunt printre noi. Sunt înconjurat de multă lume, am multe cunoștințe, însă prieteni, nu. Sunt sociabil, dar cred că am devenit mult prea selectiv. Aș avea nevoie de câteva recomandări, dar nu oricum. Prefer o poveste terapeutică.”

Despre prietenii adevărați se spune că ar fi una dintre bogățiile vieții. Că orice bogăție poate fi greu de găsit, dar și de păstrat. De ce? Pentru că într-o prietenie adevărată trebuie să dai și să primești, atât necondiționat cât și dezinteresat.
Bunica mea avea o vorbă “Prietenii falși sunt că frunzele de toamnă, îi găsești peste tot”. Și cum se apropie toamna, vorbele dânsei îmi par mai potrivite că oricând…Povești despre prietenie am mai prezentat în articole mai vechi. Mai știu doar una, dar foarte potrivită pentru domnul care mi-a solicitat-o.

Într-o pădure trăia un iepuraș. Avea foarte mulți prieteni și era tare mândru de lucrul acesta. Se simțea iubit, apreciat, apărat. Într-o zi, iepurașul a observat că niște câini de vânătoare îl urmăreau. S-a adresat cerbului “Bunul meu prieten, niște câini de vânătoare mă urmăresc, mă poți apăra cu coarnele tale?” Cerbul i-a spus că este ocupat și l-a trimis la prietenul urs. Acesta l-a refuzat pe motiv că este obosit și l-a trimis la un alt prieten. Bietul iepuraș a alergat de la un prieten la altul, dar cu toții l-au refuzat. Abia atunci a înțeles că va trebui să găsească, de unul singur, o soluție. S-a ascuns într-un tufiș mare, s-a lungit la pământ și a stat nemișcât până când au plecat toți câinii.

Morala: Când nu există cineva care să vă ajute, nu vă deznădăjduiți! Uneori, pentru a deveni mai puternici și mai curajoși, poate fi benefică și confruntarea cu niște prieteni falși.

Se poate trăi fără prieteni? Da, însă un astfel de trai poate fi greu de suportat, dacă nu preferați singurătatea. Nu este un defect să fiți selectivi. Creșterea selectivității vine odată cu înaintarea în vârstă și este considerată de specialiști un semn de înțelepciune. Savantul Nikola Tesla considera că “Oamenii inteligenți tind să aibă mai puțini prieteni decât o persoană normală. Cu cât ești mai inteligent, cu atât mai selectiv devii”. Să fi fost o explicație a atitudinii personale sau o observație pe care a ținut s-o împărtășească celor interesați? Numai dânsul poate ști…

Din păcate, puțini oameni sunt ceea ce par a fi. Prefăcătoria, minciuna, manipularea au atins cote alarmante. Goana după beneficii și avantaje au dezumanizat și dezumanizează în continuare.
Prietenilor pe care-i aveți vorbiți-le frumos, nu le reproșați nimic, chiar dacă ați avea ce. Dăruiți-le atât cât puteți, fără să cereți ceva în schimb. Dacă vă apreciază și vă respectă, nu vă vor întoarce spatele în momentele grele. Dacă nu este suficient ceea ce ați putut dumneavoastră oferi, nici nu poate fi vorba de o prietenie adevărată. Ceea ce contează, cred eu, este doar calitatea și nu cantitatea.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici