La 19 ianuarie 1990, s-a stins din viaţă în Poona-India, filosoful, guru-ul şi învăţătorul spiritual indian Osho, în vârstă de 58 de ani. Surse oficiale au dat drept cauză a morţii sale insuficientă cardiacă. Adepţii săi sannyasini, pe de altă parte, vorbesc despre urmările unei presupuse otrăviri cu thalium, suferită de Osho în perioada arestului din USA; Osho însuşi motivând în pragul morţii că i s-au făcut vrăji prin magie neagră la una din ultimele darshana (întrunire de seară) ale Frăţiei Osho a Robelor Albe, de către unii adepţi (cercetările ulterioare nu au confirmat această). După incinerare, cenuşa lui a fost depusă în Poona, la sediul Comunităţii Internaţionale Osho, sub inscripţia: “Osho nu s-a născut şi nu a murit niciodată. El doar a vizitat planeta Pământ, între 11 decembrie 1939 – 19 ianuarie 1990”. Dar nu numai cauza morţii i-a fost controversată, chiar viaţa şi ideile sale prilejuind numeroase controverse, atitudini antagonice, respingeri şi aprobări, numeroşi adepţi şi numeroşi contestatari. Deci, cine a fost Osho?

Viaţa şi influenţele astrale

S-a născut la 11 decembrie 1939, în Kuchawada-India, sub numele de Chandra Mohar Jain, cel pe care astăzi îl cunoaştem sub numele de Osho, filosof, guru, învăţător spiritual şi fondator al curentului spiritual Neo-Sannyas sau Oshoism-ul. Este născut în zodia Săgetător, guvernat de Jupiter, cu elementul Foc, semn Mutabil, cu energie (+) Masculină. Soarele în Săgetător i-a dat tot ce a avut mai bun: nativul era inteligent, entuziast, idealist, independent, dotat pentru limbi străine şi interesat să trăiască în străinătate. Dar Soarele îi dă şi puncte slabe: mult prea aventuros, lasa lucrurile la voia întâmplării, îşi ia riscuri care produc probleme şi este un rebel cu mult prea mult spirit ludic; vom vedea că aceste calităţi şi defecte şi-au făcut simţită prezenţa în toate manifestările sale. Şi-a început studiile în filosofie la Colegiul Jain din Jabalpur, timp în care, la vârsta de 21 de ani a devenit iluminat spiritual printr-o experienţă mistică. Şi-a desăvârşit studiile în 1957 la Universitatea din Săgar, absolvind primul, cu onoruri. Între timp a fost editor asistent la un ziar local şi, în 1951 a început să vorbească în public, continuând activitatea de oratorie până în 1968. Este câştigător al concursului de dezbateri pe întreaga Indie, primind Medalia de Aur; din 1958 predă filosofia la Universitatea din Jabalpur. Dar el este semn Mutabil, schimbător; după nouă ani de predare, el părăseşte cariera universitară, dedicându-se în întregime “ridicării conştiinţei umane”. Şi fiindcă vorbim de schimbare, să mai spunem că nativul şi-a schimbat numele de câteva ori de-a lungul vieţii. Astfel, din 1960 el s-a numit Acharya Rajneesh; în anii 1970-1980 s-a numit Bhagwan Shree Rajneesh, iar în ultimii ani ai vieţii a luat numele de Osho. Între anii 1970-1974 se mută în Mumbai, unde începe să-şi iniţieze adepţii în principiile Neo-shannyas, care nu le cere acestora renunţarea la lumea materială, ci la sistemele de credinţă care impun condiţionări; sannyasinii trebuie să accepte meditaţia şi o viaţă de bucurie şi veselie, ceea pentru oricine sună bine (este locul să spunem că în sanscrită “sannyasa” înseamnă “renunţarea la lume” şi “abandon”, iar scopul sannyasi hindus era “moksha” adică “eliberarea”). Trigonul Soare-Uranus îl arata mai presus de toate a fi un independent şi un original, alergic la rutină, căruia îi place schimbarea; are o personalitate puternică şi mulţi adepţi. Are toate şansele să cunoască succesul, cu condiţia ca acesta să fie căutat într-un cadru legal (ceea ce nu s-a produs în totalitate, cum vom vedea). Între 1974-1981, în Ashramul Poona, el ţine câte un discurs de 90 de minute în fiecare dimineaţă timp de şapte ani, vorbind despre căile spirituale majore, despre Yoga, Zen, Taoism, Tantra şi Sufism, cât şi despre diverşi mistici, ca: Budha, Iisus, Lao-Tzi s.a. Seara, pe parcursul acestor ani el răspunde la diverse întrebări despre dragoste, meditaţie, gelozie etc, în ceea ce numeau “darshans”, întâlnirile de seară ale lui Osho (dar, în sanscrită, “darshan” înseamnă “viziunea divină”). Comunitatea născută din viziunea lui Osho oferă o sumă de tehnici de meditaţie şi grupuri de terapie care combina meditaţia estică cu psihoterapia vestică, care aduc o sursă majoră de venituri, iar numărul adepţilor creşte de la an la an. Mai mulţi observatori au remarcat că în cursul anilor ’70 stilul prelegerilor sale s-a schimbat, acestea devenind mai puţin concentrate intelectual şi mai pline de glume cu subiecte entice şi licenţioase (este arhi-cunoscuta poziţia sa faţă de Hitler, de exemplu; el spunea că “evreii sunt un popor vinovat” pentru răstignirea lui Iisus, că l-au meritat pe Hitler şi că moartea lor în camerele de gazare ar fi fost “blândă” şi rapidă; el a numit fumul crematoriilor lui Hitler, ca fiind “fum sfânt” care se înălţă către Dumnezeu; la fel, el propovăduia eutanasierea copiilor născuţi cu malformaţii, pentru “a nu duce o viaţă de suferinţă”). Viaţa în Ashramul Poona se bucura de multă libertate sexuală (Osho a primit porecla de “Sex-guru”), dar şi de “eliberare a violenţei”, unele voci semnalând consumul de droguri şi prostituţia; sunt câteva dintre motivele pentru care autorităţile indiene au intervenit, ameninţând cu acţiuni punitive. Dar…

În 1981, starea sănătăţii lui Osho, zdruncinată de climatul nefavorabil suportat în timpul şederii în Mumbai şi de astmul, diabetul şi unele alergii pe care acesta le avea, a fost atacată de o gravă afecţiune degenerativă, care necesită o atenţie deosebită. El şi-a autoimpus o perioadă de tăcere, care a durat trei ani şi jumătate şi a plecat în USA “pentru a-şi îngriji sănătatea”. Acolo, staff-ul său, compus în majoritate din femei, a achiziţionat în Oregon o fermă de cca. 64.000 acri, unde a mutat activităţile comunităţii din India. Dar şi aici încep să transpară unele manifestări nepotrivite; Osho chiar capătă porecla de Rolls-Royce-guru, deoarece avea nu mai puţin de 93 de astfel de maşini personale! Acum şi aici, apare împlinirea predestinării astrelor; careul Soare-Ascendent în Peşti, spunea că nativul are ambiţii mari, dar este prea pretenţios şi nu realizează că sistemele sale sunt prea ambiţioase şi, prin urmare, de neatins. Deşi comunitatea s-a dezvoltat, având activităţi de meditaţie şi terapie, dorinţa de a se extinde şi a deveni oraş, absorbind orăşelul Antelope, vine în contradicţie cu autorităţile şi locuitorii împrejurimilor. Mai mult, când o mare parte din membrii staff-ului părăsesc comunitatea din Oregon, Osho îi denunţa, iar autorităţile încep cercetări cu privire la activitatea de conspiraţie pentru omor (a existat o astfel de conspiraţie împotriva procurorului general al Oregonului; câţiva membri sannyasini au fost judecaţi şi condamnaţi), pentru atac bioterorist (infectarea mâncărurilor din baruri şi restaurante cu salmonella, pentru că cetăţenii din Dalles-Oregon să nu poată participa la alegerile locale, care ar fi hotărât soarta ashramului) şi alte crime, pentru care “mana-dreapta” a lui Osho (o femeie) a fost judecată şi condamnată, împreună cu alţi membri sannyasini. Osho însă a pledat nevinovat, deoarece în perioada respectivă el era retras în tăcere şi izolare neavând cunoştinţă de aceste crime… La sugestia avocatului său, Osho s-a recunoscut vinovat doar de acuzaţia de încălcare a legilor imigraţiei şi, prin urmare, a fost silit să părăsească Statele Unite. Trebuie spus însă că înainte de a ajunge la judecată, el a încercat să fugă în Bahams pentru a evita urmărirea penală, dar avionul a fost oprit, Osho a fost arestat, judecat şi deportat. Astfel, în toamna anului 1985, comunitatea din Oregon se dizolvă.

Ocolul lumii, Poona şi ultimii ani de viaţă

Între anii 1985-1986, Osho a încercat să predice în mai multe ţări. În unele a reuşit să ţină două-trei prelegeri, dar apoi a fost deportat sau izgonit sub diferite pretexte. El a încercat să intre într-un număr de circa 27 de state, de pe diferite continente, dar guvernele acestora i-au refuzat intrarea sau şederea. Astfel, în ianuarie 1987, Osho se reîntoarce la ashramul din Poona-India, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii. Va mai susţine prelegeri şi “darshans”, va introduce o nouă tehnică de meditaţie, numită “Mystic Rose”, va participa silenţios la festivalul Osho Fool Moon Celebration, dar starea sănătăţii sale se deteriorează accentuat şi, la 19 ianuarie 1990, el se stinge. În ziua decesului sau, casele morţii IV, VIII, XII, (ale schimbării corpurilor fizic, psihic şi spiritual), erau toate în semne de Apă, (respectiv Rac, Scorpion, Peşti), care nu puteau să nu stingă Focul vieţii sale. În aceea zi, casa morţii era în Scorpion, care spune că prea marea sa vivacitate i-a pus de prea multe ori viaţa în pericol, iar acum era deja prea mult. Cu Marte în casa VIII, când medicul l-a întrebat dacă să-i facă resuscitare cardiacă, Osho răspunde: “Nu, lasă-mă să plec. Existenţa îşi are calendarul ei”. Sosise momentul…

După…

Osho este considerat unul dintre cei mai controversaţi lideri spirituali pe care i-a dat India secolului al XX-lea. I s-au imputat multe: “vina” evreiască clamată în discursurile sale, ambiguitatea atitudinii faţă de homosexualitate, întâi permisiva, apoi net împotrivă, propovăduirea eutanasierii pruncilor cu handicap. Ideile lui Osho despre sex, căsătorie, familie şi relaţii contrazic vederile tradiţionale şi suscită furie şi opoziţie în întreaga lume; mesajul său de eliberare sexuală, emoţională, spirituală şi instituţională “pentru eliberarea de condiţionări” a fost primit ca profund dăunător şi negativ de către cultele religioase şi instituţiile de stat; la fel, i s-a imputat traiul său opulent, în vădită contradicţie cu cel al adepţilor săi (care s-au rupt de lume şi familii, donându-şi bunurile şi banii ashramului) şi care trăiau la un nivel scăzut de subzistenţă. Pe de altă parte, nimeni nu i-a negat erudiţia, charisma, talentul oratoric, dar, mai ales, instinctul pentru o bună strategie de marketing, care a adaptat învăţăturile sale la dorinţa de schimbare a publicului, spunând despre el că “a creat o cale spirituală în ton cu condiţiile socio-economice ale timpului său”. De asemenea, s-a spus că Osho a trăit o remarcabilă apoteoză după întoarcerea sa în India, dar mai ales după moartea sa. Discursurile, prelegerile sale au fost strânse în peste 600 de volume, traduse în aproximativ 50 de limbi şi există numeroase înregistrări video şi audio ale acestora, iar numărul centrelor de meditaţie şi terapie Osho este apreciabil în întreaga lume. Să mai spunem doar ca şi în ţara noastră, la Bucureşti, există un Centru de Meditaţie Osho Joy, care oferă şedinţe de meditaţie şi terapii, workshop-uri, tehnici de body-work, autoexplorare şi alte activităţi. Şi e drept să fie aşa, căci “despre morţi – numai de bine”…

Ce ar mai fi de spus ?

La începutul secolului XX nimeni nu credea că mai poate veni cineva să schimbe modul de gândire al oamenilor. Cei care au crezut aşa ceva s-au înşelat. Osho a schimbat şi a venit cu noi forme de cunoaştere a psihicului uman, unele geniale,altele mai puţin. Totuşi, ar fi nedrept din partea noastră să nu amintim (din cele peste 600 de volume – impresionant,nu?) câteva titluri de cărţi “ marca Osho” care au făcut înconjurul planetei. Menţionăm doar o mică parte dintre acestea (apărute şi la noi în ţară).

“Intuiţia” – Cunoaşterea de dincolo de logică (din punctul nostru de vedere,una dinte cele mai bune cărţi scrise de Osho).
O altă carte interesantă este şi : “Credinţă, îndoială şi fanatism” – Este esenţial să credem în ceva?
Mai amintim o altă lucrare cu titlul… “Inocenta,cunoaştere şi uimire” – Ce s-a întâmplat cu sentimentul de uimire pe care îl aveam când eram copil?
…şi nu în ultimul rând, un volun de excepţie : “Curajul” – Plăcerea de a trăi periculos.

Centrul de investigatii parapsihologice A.A.P.E.S.
Coordonator: Radu Botez (parapsiholog)
www.parapsiholog.ro