Agresivitatea verbală este un abuz emoțional, este utilizarea voită a limbajului agresiv asupra unei persoane sau grup, având ca rezultat anumite traume psihologice.
Face parte dintr-un comportament distructiv și se manifestă prin inducerea fricii, prin insulte, jigniri, intimidare, șantaj emoțional.
Este folosită pentru a manipula și controla pe cei asupra cărora se manifestă. Poate fi directă, dar și indirectă.
Cauzele pot fi multiple: generale, neurologice, dar și psihiatrice.
Cauzele generale sunt considerate ar fi: relația cu familia, colegii și cunoscuții, starea de sănătate fizică (durerea fizică cauzează irascibilitate), mediul de lucru / studiu, istoria personală, anumite trăsături individuale, predispoziții.
Cauzele neurologice sunt considerate a fi: traumele craniene și accidentele vasculare cerebrale.
Cauzele psihiatrice pot fi diverse, de la o simplă frustrare până la boli grave cum ar fi: tulburarea de deficit de atenție (ADHD), tulburarea bipolară, schizofrenia, sindromul de stres post-traumatic, dar și alte afecțiuni care includ tulburări de comportament.
De obicei, agresivitatea verbală apare când frustrarea nu mai poate fi exprimată prin cuvinte. Din punct de vedere psihologic, frustrarea este starea unui individ care din cauza unei piedici sau inhibiții, nu-și poate realiza o dorință sau satisface o plăcere. Frustrările repetate conduc la acumularea unor tensiuni, care, cu timpul, cer să fie eliberate, mai ales dacă tendința spre agresivitate este și înnăscută. Are legătură cu instinctul de supraviețuire, însă scopul acestui tip de agresivitate este cu totul altul.
Reacțiile emoționale asociate cu agresivitatea sunt ușor de observat: ostilitate, mânie, neliniște, sentiment de neputință. Cu cât izbucnirile verbale sunt mai frecvente, cu atât reacțiile emoționale pot fi mai grave.
Mi-am propus o mai atentă analiză a agresivității verbale din ziua în care m-am confruntat cu ea…nu ca protagonist, ci că victimă. Cunoștințele acumulate până în acel moment și-au dovedit utilitatea și am reușit să-mi calmez furia, deși nu mi-a fost deloc ușor. Ca semn zodiacal sunt semn de Foc (și olteancă pe deasupra), iar cunoscătorii acestei tipologii pot înțelege cât de greu mi-a fost. Pentru a face față asaltului verbal (de răutate, boală și prostie) mi-am imaginat că sunt un îmblânzitor de animale sălbatice. Mi-am folosit intuiția, atât în ceea ce privește gestica agresorului cât și vocabularul utilizat. Cunoscând istoricul emoțional al persoanei care mă agresa verbal, am învins-o cu propriile sale arme,  printr-o replică anume, extrem de acidă, de care nu m-ar fi crezut niciodată în stare.
Evenimentul acela nefericit mi-a dat serios de gândit și am hotărât că trebuie să mă pregătesc mai intens pe acest segment. Mi-am ales că arme autocunoașterea și autodezvoltarea. Mi-am identificat punctele slabe, am învățat să-mi controlez furia, dar și cum să-i ignor pe cei / cele care-și doreau să mă îngenuncheze. Am înțeles că țipetele și cuvintele lor jignitoare nu sunt altceva decât o depresurizare a propriei persoane, că scot afară ceea ce nu mai are loc înăuntru.
Analizând gestica, indignarea mea s-a tranformat într-o mare milă și chiar mi-a venit să le plâng. N-am făcut-o că să nu înțeleagă altceva…
Autodezvoltarea, realizată numai prin studiu individual, m-a ajutat să identific traumele care au condus la manifestările agresive, dar și la diagnosticare, ulterior confirmată de către un medic psihiatru. Cum rareori o persoană afectată mental își conștientizează problema, am optat pentru imediata  distanțare, fiind convinsă că doamna nu este în faza de a ști ce face.
Cum se mai poate face față unei persoane care vă agresează verbal?  Nu poate fi  suficient să-i spuneți “Destul, oprește-te, îmi faci rău!”. Se va bucura și o va lua ca pe o încurajare. Persoanele care agresează verbal, se simt depășite psihologic de cel/cea pe care o agresează. Soluția vine din a învăța să punem limite în fața celui care încearcă să ne arate că NU merităm respect și nici prețuire. Pumnii, palmele, forța fizică în general, nu reprezintă o astfel de limită, reprezintă un posibil pericol. Multe nenorociri s-au întâmplat de la o astfel de apărare!
Distanțarea, sub toate formele ei, este varianta cea mai ușor de aplicat, indiferent de pregătirea fizică pe care o aveți. Ignorați-vă agresorul, chiar spuneți-i (în față) că-l ignorați, precizând că jignirile sale nu prezintă nicio importanță. Vă asigur, nimic nu doare mai tare, mai ales atunci când simte că este și depășit psihologic.
Agresivității verbale, manifestată de o femeie de la care nu m-aș fi așteptat, i-am răspuns cu calmitate (simulată), care a făcut-o să se simtă total neinteresantă. Mi-a reproșat “Nu vă mai vorbesc pentru că nu sunteți în stare să vă certați!”.
“Puteți pleca chiar acum, dacă asta doriți!” am răspuns fără niciun fel de ezitare. Ce credeți că a zis? “Credeți că sunt fraieră? Stau aici și vă oblig să mă ascultați până la capăt!”
A fost ceva de-a râsul-plânsul. Respectiva țipa de i se tăia respirația și făcea tot felul de observații răutăcioase (imaginându-și că mă supără rău), iar eu o ascultam în tăcere, înțelegând câtă durere putuse acumula bietul său suflet. Când s-a liniștit, a plâns cum nu am văzut pe nimeni altcineva, apoi și-a cerut scuze. A fost foarte surprinsă când scuzele i-au fost acceptate…

Deci, agresivitatea verbală poate fi explicată. Este un indicator al unei puternice suferințe sufletești pe care cel/cea care o manifestă, nu o mai poate gestiona de unul singur. Genul acesta de agresivitate fi identificat, tratat, ameliorat, chiar vindecat, însă numai cu ajutorul unei persoane specializate, dispusă să ajute, nu să pună la inimă  sau să reacționeze violent la cele auzite.
Pentru destui oameni nu este mare lucru, însă pentru cei care se confruntă cu o astfel de problemă, este cu totul altceva. Tocmai în asta constă diferența.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici