A fost odată un nuc. Era falnic și coroana sa bogată îi proteja pe toți cei care căutau umbră. Nucului îi plăceau mult oamenii și era fericit când aceștia erau mulțumiți de umbra lui. Era un nuc ca oricare altul, însă nucile sale erau mici și puține. Nimeni nu se obosea să le desfacă și să le guste.
În fiecare primăvară, nucul se bucura că avea iarăși frunze și că va reuși să-i protejeze pe toți cei care și-o doresc. Fiecare an al existenței sale, era un prilej de mare bucurie. Până într-o zi, când un copil a dorit să-i guste nucile. Bunicul i-a spus “Nucile sale sunt puține și mărunte, nu au cum să fie bune. Nucul asta e bun doar pentru umbră și atât!”. Copilul voia, neapărat, să guste nucile. Cum bunicii obișnuiesc să facă mai toate voile nepoților, bunicul s-a învoit. A luat o nucă de pe jos, a spart-o și a oferit miezul nepotului, care a fost cât se poate de încântat. Copilul era mare amator de nuci, mâncase o mulțime, dar niciuna nu avusese un gust atât de bun. “Mai vreau, mai vreau!” a exclamat încântat de descoperire. Entuziasmul copilului l-a făcut curios și pe bunic. A gustat și el. I-a plăcut atât de mult, încât a hotărât să ducă câteva și soției sale. Bunica a fost atât de încântată, încât a hotărât să facă o prăjitură cu nuci.
În următoarea zi au plecat cu toții în parc. Nucul nu mai era, cineva îl tăiase, gândindu-se că este prea puțin folositor în comparație cu ceilalți.
“Dacă oamenii ar fi știut ce nuci bune face, nu ar l-ar fi tăiat niciodată!” au spus, cu părere de rău, bunicii. Înainte de a pleca, copilul a luat de pe jos câteva dintre micuțele nuci și le-a pus într-un bol de sticlă. Le-a păstrat mult timp, încercând să nu uite minunăția de nuc la umbra căruia se jucase atâta vreme. Gustul nucilor din acea toamnă nu l-a mai întâlnit niciodată și a rămas ca o amintire plăcută a copilăriei sale. O amintire de la care a învățat să nu judece oamenii după ceea ce par și să se bucure de tot ceea ce pot ei oferi.
Lecția s-a dovedit foarte utilă și tocmai de aceea a ales, ca astăzi, să v-o spună …ca pe o poveste de toamnă.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici