A discuta despre posibilele provocări cu care ne putem confrunta de-a lungul vieții, poate fi o reală provocare. În ce fel? Pentru că pot fi atât de multe, atât de diverse, încât este imposibil să poată fi analizate în totalitatea lor. Cu toate acestea, am acceptat provocarea de a aborda un astfel de subiect. Vă invit să mă urmăriți, iar dacă doriți, să mă completați.
Termenul provocare poate avea următoarele înțelesuri: chemare, întărâtare, ațâțare, instigare la acțiuni, chiar a incita pe cineva.
Provocări au existat din cele mai vechi timpuri. Provocările la luptă au dat naștere la o mulțime de legende care i-au făcut nemuritori pe protagoniștii lor.
Provocările de a crea ceva nemaivăzut, nemaiîntâlnit, au dat naștere la piramide, la castele, la edificii, precum și la opere de artă care ne încânta și astăzi prin frumusețea lor.
Provocările de a înțelege, de a învăța, de a progresa în anumite domenii au dus la o serie de descoperiri științifice care ne-au simplificat și ușurat existența. Provocarea la discuții și analize științifice a dus la identificarea unor soluții spectaculoase. Este o certitudine, descoperirea prin provocare a fost și este un factor de progres.
Provocarea la ceartă a dus la clarificarea unor situații, dar și la identificarea unor temperamente și caractere… bine ascunse.
Provocările care intervin în procesul terapeutic au o semnificație aparte și aparțin ambilor protagoniști: terapeut și pacient. Pacientul prin conștientizarea problemei/problemelor pe care le discută, acceptă provocarea terapeutului de a povesti despre ele, dar și provocarea de a accepta că are ceva de vindecat. Terapeutul, prin participarea sa la demersul terapeutic, își activează cunoștințele profesionale și le pune la dispoziția pacientului, adaptându-le și adaptându-se nevoilor celui vizat.
Provocările pot face bine dar și rău. Este o realitate certă despre care voi detalia.
Provocările care fac bine sunt cele orientate spre binele și  spre progresul celui căruia îi sunt adresate, aduc un plus și niciodată un minus. “Cea mai neașteptată provocare pe care am primit-o, a fost să fiu…tătic” mi-a mărturisit cineva care, numai în acest fel, și-a descoperit o latură nebănuită a personalității sale. Se considera un dur, dar a descoperit că poate fi iubitor, răbdător, implicat și nesperat de sensibil.
“Cea mai transformatoare provocare a fost aceea că poți fi mulțumit de viață și fără a avea mulți bani” mărturisea public, recent, un cunoscut antreprenor. Știu, acesta este un aspect de care majoritatea oamenilor se îndoiesc, însă a spus-o cu atâta convingere, încât s-ar putea să fie adevărat…
Așa cum spuneam, provocările pot activa nu numai binele, ci și răul. Un astfel de rău ar fi invidia patologică, care, împreună cu minciuna pot provoca multă suferință celor care au avut îndrăzneala de a-și arăta (și demonstra) supremația. Celor descurajați de răul provocat de invidii, jigniri, minciuni sfruntate (dar bine plasate) le prezint ideea că provocările de acest gen nu trebuie să-i pună în imposibilitatea de a se apăra.
“Dacă cineva vă provoacă la luptă, luptați?” am fost întrebată de cei/cele care așteptau mai mult de la mine decât prezentarea unei idei. Cunoscând că nimic nu poate fi mai eficient decât adevărul, le-am răspuns spre uimirea dânșilor “Da, de fiecare dată când sunt provocată, eu lupt, însă o fac în felul meu; sunt situații când numai așa îmi pot anihila dușmanii!”
Despre provocări și consecințele lor se pot afla destul de multe studiind istoria umanității. De exemplu, George Smith Patton (1885-1945) a fost un general  al armatiei SUA. A participat la Primul Război Mondial comandând tancurile nou introduse în armata SUA. S-a făcut cunoscut (internațional) luând parte la campanile militare în Africa de Nord, Franța,  și Germania în anii 1943 și 1945. Este autorul faimosului citat “Acceptă provocarea pentru a simți sentimentul victoriei”, citat care l-a făcut mai celebru decât toate decorațiile americane pe care le-a primit (Silver Star, Legion of Merit, Purple Heart).
În concluzie, provocările bune sau rele, fac parte din viață. Cele venite din partea celor vicleni și necinstiți ar trebui evitate, pentru că ei sunt cel mai greu de învins.
Dacă le abordați gândindu-vă că vă vor ajuta să descoperiți cât de curajoși sunteți, vă pot fi de un real folos. Dacă le abordați gândindu-vă este este o luptă pierdută înainte de a o începe, este posibil să vă confruntați cu situații dificil de gestionat.
Din fericire, provocările pot fi comentate în fel și chip, însă ceea ce contează este numai ce am învățat de la ele.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici