Îndoctrinaţi de diferite credinţe limitative în ceea ce priveşte relaţiile de cuplu, oamenii suferă şi vor continua să sufere fără să ştie că se poate şi altfel.

Ni se pare normal să facem compromisuri şi sacrificii doar pentru a fi într-o relaţie, ni se pare firesc să i le cerem şi celui de lângă noi. Ne dizolvam Eul în cadrul relaţiei şi îi pretindem şi partenerului să devină altcineva doar pentru a putea avea acea relaţie.

Ne punem măşti, învăţăm reguli despre cum trebuie să fim în cadrul cuplului şi îi cerem şi partenerului să şi le însuşească. Că doar suntem nişte roboţi care pot fi programaţi uşor să creadă că iubim sau suntem iubiţi atunci când sunt întrunite condiţiile stipulate de mentalul colectiv sub forma lui „aşa trebuie”, „aşa se face”.

Dar satisfacţia, împlinirea şi iubirea nu pot fi programate artificial. Ele apar în cuplurile formate din două persoane compatibile care nu fac sacrificii, compromisuri şi nu depun niciun efort pentru a fi împreună. Pentru că sunt compatibili relaţia este firească şi naturală. Se iubesc unul pe celălalt fiind liberi şi autentici. La astfel de relaţii nu apare necesitatea de a te strădui, de a lucra la relaţie, ci pur şi simplu dăruieşti (şi primeşti) fără efort.

În schimb, în cuplurile care se fundamentează pe teamă de a nu fi singur, pe dependenţă, pe anulare de sine, pe manipulare şi şantaj emoţional este mai mereu conflict şi război care îi secătuiesc pe parteneri, îi îmbolnăvesc şi îi fac adeseori să simtă disperare. Pentru că oricât lasă de la ei, bucuria de a fi împreună nu apare. Pentru că oricâtă presiune pun pe partener, nu se simt iubiţi.

Realitatea din relaţiile noastre ar fi cu totul diferită dacă am înţelege nişte chestiuni elementare:
– nimeni nu ne datorează nimic;
– omul are dreptul să stea într-o relaţie atât cât se simte bine;
– dacă ne păstrăm mereu autonomia şi nu devenim dependenţi de cineva putem să ne despărţim în mod civilizat atunci când relaţia nu mai are motive pentru a continua;
– nu are niciun sens să punem o relaţie mai presus de noi înşine, mai ales atunci când asta înseamnă să renunţăm la autenticitatea noastră sau să facem compromisuri şi sacrificii.

Ursula Sandner