Parcurgand excelentul volum „Firea Românilor” coordonat de Daniel Barbu, m-am intrebat : oare cum ne vor fi vazand astazi, calatorii straini veniti la noi. Cat despre cum ne percep strainii la ei acasa, nu trebuie decat sa vedeti diversele rubrici „Românii in lume” din mass-media si veti avea un tablou atat de contradictoriu, incat poti sa te intrebi daca noi, Românii, avem vicii si virtuti emblematice, care sa ne singularizeze, sa ne distinga de alte natii? Si daca – da, nu cumva, in loc sa fie emblematice, ele sunt stigmatizante? Si sunt ele, oare, proprii Românilor? Sau… nu numai.

Din secolele trecute

In prima parte a volumului amintit, sunt stranse cateva marturii ale unor calatori straini despre traitorii din acele vremuri in Moldova, Tara Româneasca si Transilvania secolelor XIV-XVI. Fara patima, doar constatare si consemnare, multi dintre ei spun despre Români ca sunt „aplecati spre betie” si ca „toti… se nasc cu… aplecare(a) spre hotie”; dar si ca „sunt lenesi” sau ca „acest neam este aplecat spre toate relele”! Acele marturii mai pomenesc despre rusfet (bacsis), poclon (plocon), despre usuratatea femeilor si despre credinta Românilor, spunand ca Românii „nu stiu mai nimic despre Dumnezeu… Ei impun drept adevar divin basme babesti”. Se mai spune ca populatia este „nestatornica, impulsiva si brutala” si ca „nu se poate pune pe ei nici un temei”. Intr-un final „triumfal” se aminteste ca „Românii sunt… inselatori ca grecii si nerusinati ca tiganii” !
Sumbrul tablou are, insa si o fata mai luminoasa. Calatorii straini, impartiali, arata si ca Românii sunt barbati „viteji, ageri si nu facuti sa stea pe perne, ci la razboi”, treburi in care sunt „deosebit de bine pregatiti”; ei sunt „un popor nespus de doritor de schimbari si de prefaceri” care „nu se tem(e) de nici o primejdie” si „nu sunt lipsiti de agerime, de care dau dovada cand sunt afara din tara lor”. Vorbind de neamul Românesc in general, se spune ca poti vedea limpede ca Românii sunt inzestrati cu multa pricepere si duc la capat minunat orice mestesug. Se mai spune ca Românii sunt veseli si glumeti, ospitalieri si indura cu rabdare orice vicisitudine. In marea lor majoritate, strainii remarca usurinta Românilor de a deprinde mai multe limbi straine, usor si repede. Cam asa ne vedeau, cu mult timp in urma, strainii – la noi acasa. Dar astazi ?…

Soare si umbra…

Astazi, in partea luminata a „scalei” consideratiei pentru Români, avem o parere generala extrem de favorabila asupra capacitatilor noastre diverse. Referindu-ne la muncitorii din constructii, care lucreaza in strainatate, auzim „numai de bine”. Culegatorii de legume si fructe Români sunt si ei foarte bine apreciati in vestul Europei si nu numai. De peste ocean se aude cate-o vorba buna despre tinerii care lucreaza acolo (in mod special, in domeniul IT); Israelul se „ridica” tot cu santieristi din România; multi oameni simpli pun „pe roate” mici afaceri rentabile in diverse colturi ale lumii. Cu putin timp in urma, o Românca a primit o distictie in Italia in urma actiunilor ei umanitare pentru ajutorarea celor raniti la un accident de metrou. Dar, „nu se pune” ca este singura (sau, poate, nu?). Ce sa credem? Doar ca Românii sunt harnici si muncitori.
Pe de alta parte, nu exista zi sa nu auzim, vedem, citim despre crime comise de Români, furturi din bancomate, pungasii de buzunare, betii, loviri, scandaluri, in tarile unde isi au domiciliul, temporar sau stabil, Românii. In asemenea masura, incat Germania, mi se pare, a ajuns sa-i „mituiasca”, numai sa plece! Si nici cu Italia nu mi-e rusine. Ce sa credem? Ca Românii sunt betivi, violenti si hoti? Ar insemna sa gresim – generalizand.

Românul la el acasa

In România secolului XXI, proaspat reintrata in familia Europei, lucrurile stau cat se poate de prost. Poate sa jure cineva cu mana pe inima ca betia nu-i la ea acasa, aici?
Despre hotie ce sa mai spunem? Decat ca e „de la vladica la opinca”! Mita Româneasca de azi e ruda buna cu rusfetul-plocon-bacsis; doar ca unii o iau in euro cu multe zerouri in coada, iar noi o dam in (ragete de) lei jigariti. Despre credinta avem „modelul” Românului care se inchina in autobuz cand acesta trece pe langa o biserica si cu aceeasi mana subtilizeaza portofelul altuia, grabindu-se sa coboare si „miluind” cu injuraturi „de Dumnezei, de cruce si de mama”… Ajuns acasa, cu banii „dobanditi”, se imbata bine si-si altoieste muierea, uneori si copiii, „in numele Tatalui”. Nu merge la biserica decat la nunta – pentru fala; orice criminal neprins este ingropat cu popa, ca „e crestineste” si „ce-ar zice lumea?”. Acelasi Român se vaieta pe toate drumurile ca „Statul (sau nimeni) nu-l ajuta cu nimic!”. Oare, ce-ar mai vrea? El are, oricum, un ajutor social de la Primarie si alocatia copiilor, ca „face” multi. De ce ar merge sa munceasca? E drept ca asta nu vede strainul venit in România.
Ce-ar putea vedea? Ar putea vedea in centrul unei Capitale de tara europeana, un japonez mort dintr-o muscatura de caine vagabond si – cum spune poetul – „cand a venit Salvarea/ Din el, mai ardea tigarea”… Sau o americanca sfasiata de urs, nu in padure, ci intr-un camping. Moarta – gata. Asta ar putea vedea!
Dar, sa nu fim asa pesimisti. Nu suntem nici mai buni, nici mai rai ca altii; suntem doar mai inapoiati si daca suntem asa, putem „multumi” anilor traiti in orbecaiala, in izolare si indoctrinare. Unii mai plang si acum dupa Fratele cel Mare! Si daca nu „iutim pasul”, asa vom ramane. Ce ne trage indarat? Mentalitatea si-ntr-o oarecare masura, obiceiurile. Nu firea Românului, buna sau rea, e de vina, ci felul de a gandi, atunci cand gandim, dar si… „pestele de la cap se…” Stiti dvs.! Istoricii, filosofii, politicienii au intors revolutia pe toate fetele si inca nu stim de ce, dintre toate tarile blocului comunist, revolutia Româna a fost cea mai sangeroasa. Si ce-a urmat dupa ea?
Imi amintesc cu tristete cum, dupa revolutie, un copil incerca sa desfaca o cutie cu lapte din „ajutoare” – cu un cui! Desi cutia avea un sistem anume de desfacut, numai ca el nu stia asta… Dar ce vorbesc eu de-acum 20 de ani? Astazi, in 2014, exista la sate, intr-o tara „europeana”, copii care merg la scoala pe jos cate 10 km, dus-intors. Sau sate care „folosesc” exclusiv apa de ploaie pentru baut, gatit, spalat, adapat animalele, udat gradina, pentru ca n-au panza freatica. Este asta in firea Românilor? Nu! Asta e proasta organizare, administrare si conducere! Si sa nu spuneti ca taranii, cu pensiile lor mizere de CAP-isti ar putea sa-si traga singuri o conducta de apa sau sa cumpere un microbuz! Stie strainul cati copii Români de la sate, si nu numai, si-au pus capat zilelor fiindca parintii n-au mai putut sa-i „tina” la scoala?

Românul e lenes? Nici vorba, unii sunt. Dar poporul e harnic si gospodar; numai cei care-l conduc si administreaza nu-s nici harnici, nici gospodari…
Este acest neam aplecat spre toate relele? Nu, nici mai mult, nici mai putin ca altele. In secolele trecute se spunea despre acest neam ca e vesnic nemultumit. E oare vina neamului ca nu „naste” conducatori intelepti? O fi… Se mai spunea ca suntem veseli si glumeti; si-acum suntem glumeti: facem haz de necaz, dar veseli nu mai suntem. V-ati intrebat de ce atat de multi Români si-ar dori sa traiasca, nu la Paris sau Berlin (desi, sunt si din astia) ci la… Sibiu? Raspunsul e simplu: pentru ca acolo „se misca ceva”! Nu pentru ca e capitala culturala europeana, ci pentru ca se misca ceva, se vede o „mana-forte”, se urneste din loc – cum zice Românul. Cat despre observatia ca Românii sunt „nerusinati ca tiganii”, se poate vedea clar ca pe vremea aceea, exista o distinctie clara. Acum insa… Iar despre „inselatori ca grecii” zic ca siretenia Româneasca n-a fost mereu si intotdeauna folosita in scopuri ilicite sau rusinoase.

Nu caut scuze, nu fac acuze. Sunt doar constatari din viata noastra de astazi. O infima parte. Si inca ceva…
Daca vrei sa afli opinia omului de pe strada si-l intrebi :
– Strainii ne vad asa… si asa… Ce parere aveti?

Raspunsul e prompt: – Da’ ce? Ei sunt altfel?


Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro