Sinceritatea înseamnă neprefăcătorie, iar însușirea de a fi sincer nu este la indemâna oricui. Minciuna poate fi mai convenabilă decât adevărul, pentru că oamenii tind să fugă de explicații, să evite conflictele sau să rănească.
Despre sinceritate există o mulțime de povești terapeutice, destinate atât copiilor cât și adulților. Au rolul de a exemplifica ideea că adevărul poate să nu convină, dar vă poate face mai puternici și chiar vă poate salva.
“Salvați de sinceritate’’ nu este un titlu ales întâmplător. Este atribuit unei relatări despre sinceritate și binefacerile ei. O voi relata sperând că pot fi de folos acelora care, încă, se mai îndoiesc de importanța ei.

O femeie și un bărbat, trecuți de prima tinerețe, s-au cunoscut online. Ocupați până peste cap cu job-urile lor, într-un moment de pauză, dar și de singurătate, au schimbat câteva impresii, fără a avea așteptări și fără a-și face iluzii. Deși fiecare dintre dânșii se îndoia că poate exista cineva și pentru ei, au constatat că parcă s-ar cunoaște de o viață și au continuat comunicarea.
După un timp, ceva s-a schimbat. Doamna comunica din ce în ce mai rar și motivul acestei distanțari era declanșarea unei boli grave, despre care dânsa nu dorea să vorbească. Mi-a solicitat consilierea suportivă pentru a o învăța să-și gestioneze, cât mai demn cu putință, suferința. Printre altele, mi-a spus că nu știe dacă este indicat să-i comunice prietenului său online, motivul distanțării sale. I-am recomandat să fie sinceră și să încerce, pentru că numai așa va putea cunoaște calitatea (de om) a celui cu care a discutat și povestit. După îndelungi ezitări, i-a mărturisit adevărul. Domnul respectiv era un medic de top, specializat chiar pe afecțiunea de care dânsa suferea. Sinceritatea i-a fost răsplătită, nu numai printr-un ajutor neprețuit, dar și printr-o implicare totală, necondiționată. A reușit să o salveze din toate punctele de vedere: fizic, psihic și emoțional. S-au căsătorit doi ani mai târziu, salvându-se reciproc și de suferința singurătății.

Personal, nu cred în coincidențe. Te întâlnești cu cineva anume pentru a primi sau a da o lecție, pentru a învăța ce nu se poate altfel, pentru a experimenta ce este de experimentat, pentru a salva sau a te salva.
Îndrăznesc să fac astfel de afirmații, pentru că povestea dânșilor a schimbat ceva și în mine. Când cineva îmi spunea că vrea să fie sincer cu mine, mă gândeam că îmi va comunica un episod personal sau îmi va comunica un adevăr care mă va afecta in sens negativ. Acum mă gândesc la sinceritate ca la o posibilitate de a primi …o perspectivă asupra unei noi provocări.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici
Mihaela-Theodora Popescu