Lipsa entuziasmului pe o perioada mai indelungata, poate fi o problema dificil de suportat, atat de catre cei care o resimt, cat si de cei obligati sa-i suporte.
Atunci cand reusesc sa vorbeasca cuiva despre ceea ce se intampla in sufletul lor, cei care o manifesta, utilizeaza mult mai multe cuvinte decat “entuziasmul”. Amintesc despre interes, curiozitate, pasiune, motivatie, toate insotite de verbul “a pierde”, de regula, la timpul prezent. Grav este ca nu-i mai intereseaza nimic, uneori, nici propria persoana.
Este greu de crezut, insa dezamagirea si dezgustul pot dizolva orice initiativa de a mai fi creativi. Se poate explica asa ceva?
Da, se poate, iar in continuare, o voi face pentru cei interesati sa afle ce se intampla cu cei care se trezesc intr-o astfel de situatie.
Despre cei lipsiti de entuziasm se spune ca sunt fie blazati, fie depresivi. In realitate, poate fi mai mult decat atat. Aceasta lipsa poate ascunde o grava suferinta interioara, o depresie, dar si nevoia unei noi provocari, eventual a unei stimulari morale si materiale, care s-a facut asteptata ani de-a randul.
Cineva, chinuit de propria lipsa a entuziasmului, mi-a marturisit recent: “La locul meu de munca particip la cate o activitate suplimentara numai daca sunt obligat. Nu e vorba de lene, ci de un dezgust generalizat. Muncesc de mai multi ani in acelasi loc, am indeplinit tot ce mi s-a dat de indeplinit, am urcat niste trepte profesionale, dar asta datorita studiilor si perfectionarilor pe linie profesionala pe care le-am urmat, nicidecum a recunoasterii rezultatelor muncii mele. Ati scris un articol “De ce talentul mai are nevoie si de generozitate?”. L-am oferit multor cunostinte sa-l citeasca. Intr-adevar, mesajul dumneavoastra este ascuns “printre randuri” si, din pacate, multi dintre ei nu au inteles nimic sau nu au vrut sa inteleaga… Acum eu am ajuns sa nu mai rad, sa vorbesc din ce in ce mai putin, sa nu ma mai entuziasmeze nimic si cred ca tot ce fac este inutil. Parca lucrez non-stop la cooperativa “Munca in zadar”! Nu am curajul sa-mi parasesc slujba, familia imi reproseaza ca ii afectez intr-un mod negativ si ca nu evoluez din punct de vedere financiar. As dori sa ies victorios dintr-o astfel de situatie, nu stiu deloc cum si va rog sa ma ajutati.”
“– Ce ati reprosa acum mediului in care lucrati?” l-am intrebat.
“– Este un mediu inchis si nu am deloc libertate de actiune!” mi-a raspuns fara a sta deloc pe ganduri.
“– Ce credeti ca v-ar putea ajuta sa va afirmati abilitatile si sa va readuca entuziasmul ?” am continuat eu.
“– De la dumneavoastra am invatat ca talentul mai are nevoie si de generozitate, deci, eu cred ca ar trebui sa fiu stimulat, atat moral si material. Pana si animalele de la circ primesc cate o bucatica de zahar atunci cand isi fac bine numarul, nu?” mi-a raspuns vizibil enervat.

Comparatia m-a uimit, apoi l-am privit mai atent. Venise la mine cu o privire absenta si putin convins ca discutia noastra ar putea schimba ceva. Provocat cu numai doua intrebari, trecuse la remarci destul de severe si la un ton cam ridicat. Pentru mine era clar, atinsesem ceva ce nu trebuia atins si am decis sa-mi schimb strategia. Am intrerupt sirul intrebarilor pe care intentionam sa i le mai pun, inlocuindu-le cu cateva recomandari spuse pe un ton ferm:
– nu cersiti aprecierea din partea nimanui, nici macar a sefului dumneavoastra; cine va apreciaza cu adevarat, o va face neconditionat si o va recunoaste ori de cate ori va avea prilejul;
– distantati-va de cei care va subapreciaza, va vor trage mereu in jos, obligandu-va la o involutie profesionala, care va afecta stima de sine;
– renuntati la remarcile demoralizante si exemplificati cat se poate de des talentul sau abilitatile pe care le aveti;
– vorbiti mai mult, provocati discutii in care sa va prezentati, cu calm si fara ironie, punctul dumneavoastra de vedere legat de anumite aspecte ale muncii dumneavoastra;
– reactionati atunci cand este cazul, demonstrand ca puteti fi o persoana greu de manipulat;
– cautati compania unor persoane care au simtul umorului, care va fac sa radeti si cu care va puteti intelege… armonios;
– cand va simtiti coplesit de rutina, amintiti-va ca tocmai aceasta rutina este cea care, deocamdata, va aduce in buzunar banii necesari intretinerii;
– acceptati anumite schimbari, atat la locul de munca cat si in viata pe care o duceti;
– daca munca pe care o prestati va nemultumeste si nu aveti posibilitatea de a va schimba slujba, gasiti-va un hobby; din punctul meu de vedere acesta poate fi un remediu potrivit pentru orice nemultumire;
– puteti cauta si persoane de incredere care stiu sa asculte activ, nu doar sa va auda, eventual sa va ajute sa faceti toate schimbarile pe care le doriti.”

M-a privit cam nedumerit, apoi m-a intrebat:
“– Toate astea pentru a-mi redobandi entuziasmul?”
“– Este doar o enumerare de recomandari, dumneavoastra sunteti cel care va alege, in functie de ceea ce credeti ca vi se potriveste…” m-am grabit sa-i raspund.
A dat din cap afirmativ, si-a tras palaria pe ochi, m-a atentionat parinteste cu degetul aratator, dupa care mi-a recomandat sa scriu un articol pentru cei care si-au pierdut entuziasmul, pornind de la cele discutate.
“– De ce?” l-am intrebat curioasa.
“– Pentru ca ar putea fi suficient doar sa le dati “tonul”… restul se poate experimenta pe parcurs!”
In concluzie, daca dumneavoastra veti avea prilejul de a experimenta vreodata cele prezentate, ramane de vazut.
Eu va doresc sa nu va pierdeti niciodata entuziasmul, dar daca vreodata se va intampla asa ceva, nu lasati acel gol sa va macine sufletele! Cautati imediat ceva sau pe cineva dispus sa va ajute si cred va fi mult mai bine.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici