În ziua de azi este din ce în ce mai greu să-i mulțumești pe ceilalți. Nu este o necesitate, dar poate fi o condiție de integrare și de acceptare la nivel social. Depinde destul de mult de posibilități, de pretenții, de educația asimilată, de personalitate și nu în ultimul rând de caracter.
Nemulțumirea generalizată pe care o observ zi de zi, trădează insuficiența pe toate planurile: material, financiar, emoțional, sentimental, relațional. Oamenii se compară în permanență cu ceilați și acest aspect, din punctul meu de vedere, duce numai la nemulțumiri și nefericire. Grav este că nemulțumirile repetate a la long, pot duce la frustrări, certuri, invidii, anxietăți, chiar și la depresii, ascunse sau nu.
În luna decembrie a fiecărui an, îndemnul “De Crăciun fii mai bun!” este prezent pe toate posturile, sperându-se că ar putea fi suficient pentru a-i face pe oameni mai generoși și mai empatici. La polul opus stă mai totdeauna insuficiența, făcând posibilă analiza suficienței versus insuficiența. Celor care au resimțit insuficiența cu o mare durere sufletească, care au avut și puterea de a mi-o mărturisi, le-am spus o poveste terapeutică, utilizată des în astfel de situații. Dacă sunteți interesați, vă rog să mă urmăriți în cele ce urmează.

A fost odată un rege, mare iubitor de lucruri frumoase și originale. La curtea regală întreținea o mulțime de artiști care nu aveau altceva de făcut decât să creeze lucruri frumoase, care să-l încânte. După un timp, regele s-a plictisit și a dorit cu totul altceva. Le-a poruncit să creeze ceva care să aibă puterea de a transforma tristețea în fericire și fericirea în tristețe. Toate eforturile artiștilor de a-l mulțumi s-au dovedit zadarnice. La curte trăia și un înțelept, apreciat mai mult pentru modestie și discreție decât pentru inteligență. Cunoscând solicitarea regelui său, a avut curajul să-i înmâneze o simplă bucată de hârtie pe care scrisese o singură propoziție “Și asta va trece”. Neîncrezător în priceperea înțeleptului, regele a acceptat bucata de hârtie, cu reticență. După ce a citit mesajul, a exclamat cu încântare “Să poți accepta că și asta va trece, este cel mai minunat lucru pe care am auzit!”. Din acea zi a analizat cu mai mare atenție tot ceea ce îi părea suficient sau insuficient. A înțeles că și emoțiile pozitive sau negative, sunt trecătoare, la fel ca orice lucru din viața sa. A devenit un rege mai bun, mai priceput în a conduce, iar înțeleptul a fost pus la loc de cinste.

Morala: Bucuria, tristețea, supărarea, disperarea, durerea sunt trecătoare, la fel ca tot ce le cauzează. Doar încrederea (nu numai speranța) că vor trece cândva, pot fi de un real ajutor, mai ales când nimeni nu vă este alături.

Se știe, ceea ce este suficient pentru unii, este insuficient pentru alții. Nu este cazul să-i judecăm și nici să-i condamnăm. De analizat, se poate oricând. Mă opresc aici și vă doresc să fiți suficient de iubiți, apreciați, susținuți, mai ales dacă asta vă doriți…din tot sufletul.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici