În luna februarie a fiecărui an, oamenii se gândesc la dragoste mai mult decât în oricare altă lună calendaristică. Se sărbătorește Ziua Îndrăgostiților pe 14 Februarie, iar pe 24 februarie, Dragobetele. Aceste două evenimente, chiar dacă nu le sărbătorim cu cineva anume, ne trimit cu gândul la emoția de a iubi și la bucuria de a ne simți iubiți.

Aproape toate persoanele cu care am discutat în ultimele săptămâni, au ales ca temă de discuție dragostea și prietenia. Nu s-a mai plâns nimeni de valoarea facturilor, de problemele întâmpinate la serviciu, de dificultățile întâmpinate în identificarea și achiziționarea unui anume produs. Indiferent de vârstă, mai precis de la 7 la 70 de ani, toată lumea mi-a vorbit despre dragoste, prietenie și cât de necesare pot fi ele pentru a se simți împliniți și cu sufletul împăcat. Vă redau câteva fragmente, după care vom analiza.

D-nul G.: “Mi-a plăcut întotdeauna să par un tip dur și chiar am fost. Expresia Gigi durul mi se potrivește ca o mănușă și cu timpul, chiar a înlocuit prenumele meu Gheorghe. Am fost tare mândru, dar nu mai sunt. În sufletul meu, am fost și rămân un romantic incurabil. Când îmi vine să plâng la vreun film, mă prefac că am nevoie să fumez o țigară și fug pe balcon. De obicei, de ziua de naștere a soției, cumpăr un mic cadou, niciodată flori …ca să nu par prea romantic. Anul acesta nu am avut bani de cadou și nu i-am putut cumpăra decât cinci garoafe multicolore pe care am plătit 10 lei. Mi-a sărit în brațe de parcă i-aș fi dat soarele de pe cer! Reacția ei m-a surprins și m-a făcut să mă gândesc la ceea ce reprezintă ea pentru mine. Pornind de la reacția ei, de copil înnebunit de încântare, am înțeles că ea nu este doar soția mea, este și cel mai bun prieten, singurul care mi-a fost alături, atât la bine cât și la rău. Ciudat să-mi pun problema asta la 50 de ani ! Mi-am pus întrebarea ce m-a determinat să o cer de nevastă, dragostea sau o mare prietenie?”

D-na I:  “Sinceră să fiu, sunt surprinsă că m-ați primit atât de repede. Nu știu dacă ați făcut-o din curiozitate sau din alt motiv, însă eu muream de curioasă să vă cunosc. Dacă vă spun că sunt și puțin geloasă, vă supărați? Sper că nu, pentru că nu o spun cu reproș și nici cu răutate. Scriitorul meu preferat este Oscar Wilde și tare mult îl apreciez pentru ce a scris. Citez “Între bărbați și femei prietenia nu este posibilă. Poate exista pasiune, dușmănie, adorație, dragoste, dar în nici un caz, prietenie”.
Cu ceva timp în urmă l-ați consiliat psihologic pe soțul meu. Mi-a spus-o de la început, știind că eu sunt foarte geloasă. La început nu mi-a convenit deloc, motivul fiind că sunteți femeie și nu bărbat. Văzând progrese și că începe să se schimbe în sens pozitiv, m-am calmat. Pe 14 Februarie m-a dus la restaurant și mi-a dovedit că mă iubește. Cum ați reușit să-l schimbați? Eu de ce nu am reușit… în atâția ani de căsnicie? În definitiv, dumneavoastră sunteți o străină, nici măcar prietenă de familie nu ne sunteți! Mi s-a părut tare ciudat când a făcut programarea și mi-a spus cu o seninătate de invidiat  “mergi s-o vezi și tu pe prietena  noastră!”

D-nul Z.: “Sunt un tip care acceptă multe, dar nu orice. Nu-mi place să aleagă nimeni pentru mine. O singură persoană mă poate influiența, mama mea. Acum am intrat în conflict, vrea să mă însoare și vrea să mergem la emisiunea “Mă însoară mama”. Eu nu vreau. Am o prietenă bună, însă mulți bănuiesc că ar fi ceva mai mult. Nu este, pe cuvântul meu, pentru mine dragostea e una și prietenia este alta. Nu-i așa că sunt noțiuni total diferite? Să merg pe mâna mamei, sau nu?”

Chiar dacă fiecare dintre cazurile prezentate solicita un răspuns personalizat, esența a fost cam aceeași. Sunt prietenia și dragostea atât de diferite sau se poate vorbi de o anume legătură pe care puțini o pot sesiza? Această presupunere nu este ceva nou. A preocupat minți luminate, între care amintesc pe savantul Nicolae Iorga dar și pe poetul Mihai Eminescu.

Nicolae Iorga a afirmat “E un singur fel de prietenie, sunt multe feluri de dragoste”, iar Mihai Eminescu a scris la rândul său “Prietenia este o transformare a iubirii, ea nu depinde de sex, de aceea e mai pură”.

D-nului G. care se întreba “ce m-a determinat să o cer de nevastă, dragostea sau o mare prietenie?”, i-am redat afirmația lui Nicolae Iorga. L-a încântat ideea, l-a impresionat profunzimea și singur a ajuns la concluzia că dragostea (în cazul său) a izvorât din prietenie și respect.

D-nei I. deosebit de curioasă și prea geloasă pentru vârsta dânsei, i-am explicat că atunci când cineva este în imposibilitatea de a găsi o soluție și se găsește cineva care, cu toată bunăvoința, îi oferă o soluție reală și ușor aplicabilă, acel cineva, indiferent că este femeie sau bărbat, este asimilat ca prieten. La remarca “sunteți o străină, nici măcar prietenă de familie nu ne sunteți!”, i-am precizat că asta și sunt, o străină căreia cineva i-a solicitat o recomandare într-un moment dificil. Dacă aș fi fost prietenă de familie, nici nu aș fi acceptat rolul de consilier, existând riscul subiectivității. Consider că schimbarea pozitivă a avut loc atât de rapid, pentru că răspunsul meu a fost agreat în totalitate. M-am făcut că nu înțeleg faza cu gelozia, dar i-am explicat că între terapeut și pacient nu sunt și nici nu pot fi, decât relații strict profesionale. Nimeni nu-și riscă dreptul de liberă practică și nici nu este deontologic! Știa acest aspect, se informase de pe Internet, dar tot se uita urât la mine.

În legătură cu participarea la emisiunea “Mă însoară mama”, d-nului Z. i-am răspuns că este foarte important ceea ce își dorește: să se însoare mai repede, să nu-și supere mama, să facă o alegere bazată numai pe dragoste, pe prietenie sau pe ambele. Nu a fost deloc mulțumit de răspunsul primit și a plecat enervat, strigând peste umăr “Dragostea și prietenia nu se amestecă, ori e una, ori e alta!”.

În concluzie, dragostea și prietenia, din punct de vedere lingvistic, sunt termeni diferiți și au înțelesuri diferite. Elementul lor comun este afecțiunea și nu este deloc puțin. Știu numeroase cazuri când dragostea în cuplu a rezistat peste 50 de ani pentru că a coexistat cu prietenia. Știu și cazuri când o simplă prietenie s-a menținut zeci de ani, având la baza un alt fel de dragoste, dar și un permanent suport necondiționat.

Ce pot spune despre cei care se iubesc și sunt și cei mai buni prieteni? Că sunt foarte norocoși.

Ce pot spune despre cei care văd într-o prietenie adevărată, doar o dragoste  ascunsă celor din prejma lor?” Că nu au avut parte nci de una, nici de alta, așa că nu au cum să înțeleagă ce se întâmplă.

Ce pot spune despre prietenii care nu sunt nici iubiți, nici amanți, dar care sunt tot timpul alături, sufletește, indiferent ce s-ar întâmpla? Că sunt niște veritabile exemple de la care toți avem ce învăța.

Mai departe vă las pe dumneavoastră să vă gândiți. Privind atent în jur, mai puteți descoperi și altceva decât cele prezentate.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici