“Viitorul sună bine” a fost o expresie foarte la modă înainte de pandemie, însă tot ce a urmat după, a amplificat îngrijorarea, teama și gândurile negative care, au dus la distrugerea optimismului multora dintre noi.
Problemele cu care ne confruntăm acum, atât pe plan național cât și internațional, alimentează teama sub toate formele ei: teama de război, de moarte, de distrugere, de sărăcie, de eșec, de trădare, de părăsire, etc. “Este normală sau nu?”, “Până unde poate ajunge normalitatea unei astfel de frici?”, “Cum o putem controla?”, “Cum o putem depăși?” sunt doar câteva dintre întrebările care mi-au fost adresate, recent.
În cele ce urmează, voi prezenta punctul meu de vedere în legătură cu acest subiect, în speranța că vă va fi de folos.

Ce este teama de viitor?

Teama de viitor este teama de necunoscut, de incertitudine. Contează mult dacă se bazează pe un pericol real sau imaginar. Nu permite să trăiți liniștiți, oricât de tare v-ați dori și tocmai de aceea, poate fi destabilizatoare.
Pornind de la un simplu gând că ceva din existența lor nu va merge bine, o mulțime de persoane au ajuns să dezvolte teama de viitor. Provocarea și instalarea ei se poate datora unor traume, dar și unor evenimente traumatizante. Decesul unor persoane dragi, divorțul, boala, pierderea locului de muncă, instabilitatea situației financiare, pot afecta starea emoțională. Vizionarea de știri prezentante într-o manieră șocantă, gen “Șoc, șoc, șoc a crescut ROBORUL !!!“ (indicele de referință pentru dobânzile la credite), pot afecta grav rezistența psihologică la stres. Nu este exclus ca această teamă să provină și din copilărie, fără ca cei care o resimt să-și amintească momentul când s-a declanșat. Efectele pot fi diverse, de la caz la caz. Poate avea un efect paralizant, persoana în cauză nemaiputându-se bucura nici măcar de lucrurile/activitățile care-i făceau plăcere. Poate provoca iratibilitate, nervozitate, precum și dorința de a fugi de orice responsabilitate. Poate fi un simptom al depresiei, precum și al tulburării de stres posttraumatic. De regulă, astfel de manifestări sunt însoțite de o stare de negare a gravității lor, aspect care ar trebui să de-a de gândit.

Poate fi controlată?

Pentru a se putea controla, trebuie stabilit clar ce a determinat-o. Întotdeauna există un motiv. Odată identificat, se poate trece la acțiune, în strânsă legătură cu tipologia comportamentală a celui afectat. Recomandări de genul “detașați-vă de persoana X”, “detașați-vă de situația Y”, “treceți peste, ignorați cu desăvârșire”, etc pot provoca numai iritabilitate și dialoguri în contradictoriu. Direcționarea către amintiri/activități plăcute și relaxante, vizionarea unui film/serial preferat, disponibilitatea de a discuta despre anumite subiecte preferate, pot contribui la detensionare. Analizați-vă teama cu destulă curiozitate, ca pe ceva total necunoscut. Încercați să-i dați o formă, desenând-o în formă clasică sau abstractă. Nu contează calitatea desenului, ci ideea că puteți identifica de unul singur ceea ce vă supără. Apoi înfrumusețați ce ați desenat, adăugați raze, plante, flori, animăluțe, culori sau orice altceva care vă liniștește. Imaginea finală va transmite subconștientului că acel necunoscut, proaspăt identificat, poate fi transformat așa cum vă doriți. Nu împărtășiți emoțiile care vă cuprind în astfel de momente. Chiar dacă exprimarea lor vă poate reduce mult tensiunea interioară, nu riscați. Persoanele fără o pregătire specializată pe acest segment, nu pot înțelege o astfel de metodă terapeutică și pot concluziona că problema cu care vă confruntați este de natură psihiatrică.

Se poate vindeca?

Eliminarea completă a fricii persistente de viitor poate fi realizată cu efort, perseverență, dar necesită timp. Răbdarea este esențială, atât din partea terapeutului cât și a clientului. Pornind de la ideea ca teama de viitor poate fi considerată și o mare îndoială cu privire la capacitatea de a face față problemelor, se va acționa asupra atitudinii, dar și asupra modului de abordare a problemelor. Reducerea anxietății, creșterea rezistenței fizice la efort, actualizarea interesului pentru menținerea sănătății, vor mări capacitatea de luptă pentru identificarea celor mai potrivite soluții.

Consider că, teama de viitor poate fi un serios obstacol pentru o viață liniștită și o continuă sursă de îndoială și nefericire. Cei care o experimentează nu se pot bucura deloc de prezent, chiar dacă conștientizează că acesta le-ar putea aduce bucurii. Grijile legate de ce se va întâmpla în viitor sunt tot ceea ce contează. Cu timpul, vor dezvolta un puternic sentiment de goliciune sufletească. Este foarte trist că se poate ajunge la așa ceva, însă este o realitate de care m-am convins, deși tare mi-aș fi dorit să nu fie adevărat!

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici