Afirmaţiile penibile, făcute din aroganţă, din lipsa moralităţii sau din ignoranţă, sunt atât de prezente în peisajul existenţei noastre, încât cei care le aud renunţă deseori să le descompună sau să le corecteze. Există parcă o competiţie la nivelul expresiei rostite motivată de dorinţa de a ieşi în faţă cu orice chip, de a frapa, de a te impune nu prin valoarea cuvântului dat, ci prin amăgirea că te ascultă cineva. Sună bine ceea ce zici, fiind convins că mulţi aud, puţin pricep! Ce vorbe înţelepte, mesajul din subsidiarului lor trimite la înţelepciunea şi decenţa românului care aduna în cuvintele sale experienţa frumoasă, demnă de transmis.

Şi sfârşitul acesta de an răsplăteşte oamenii harnici cu daruri, cu laude şi/sau cu funcţii. Zilele trecute auzeam aceasta la învestirea într-o funcţie a unei persoane, o doamnă, care, mărturisea cu nonşalanţă că a insistat să aibă rangul respectiv, în ciuda ostilităţii exprimate a celor pe care urma să-i conducă, deoarece, spunea tot ea, nu vrea să rateze oportunitatea creată, de cine, nu se ştie însă. Nervozitatea viitorilor ei subalterni a generat imediat o stare de conflict, pe care cineva apropiat doamnei a încercat s-o gestioneze. Neinspirat moment, deoarece în defavoarea doamnei a mai venit o replică, repetată obsesiv în acel haos, aparţinând, evident, Domniei Sale: “De ce perseverez în a avea această funcţie? Pentru că sunt şi în topul experţilor!” (să-nţeleg că problema devine cam ca la Caragiale, cunoscutul personaj Zaharia Trahanache din comedia “O scrisoare pierdută” avea şi el atâtea funcţii: era “prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului şcolar, Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţii”)

Nimeni nu a sesizat proprietatea vorbelor, lumea era prea iritată de neputinţa de a se opune unui fapt impus de o autoritate pe alte criterii decât cele ce vizau profesionalismul sau aptitudinile manageriale.

M-am gândit la ce-am auzit. Nu neg că există în fiecare sector de vieţii sociale un top al experţilor, dar domeniul la care aparţine doamna exclude funcţionarea unei asemenea structuri. Să cred că beţia momentului foarte bine regizat a făcut-o să încurce două structuri: “corpul experţilor” cu “topul experţilor”. Ce-i drept, dacă ne străduim puţin şi dacă transferăm discuţia spre imagine, găsim şi nişte repere comune între top şi corp. Dar nu este cazul în contextul prezentat. Nu m-am putut abţine şi am intervenit, am corectat, fără succes însă, deoarece la următoarea intervenţie doamna a invocat acelaşi argument “…sunt şi în topul experţilor!” Discursul era prea bine învăţat pentru ca eu să mai pot schimba ceva !

Ana Koman – Editor online