Plecand din California spre Sacramento, un grup de mormoni a vrut sa evite escaladarea muntilor prapastiosi – intre care Mount Whitney de 4418m., al doilea ca inaltime din SUA – si a ales drumul prin valea fierbinte si uscata. Dupa multe peripetii, cand au parasit in sfarsit aceasta vale, un mormon s-a intors si a glasuit: “Adio, vale a mortii!” Si asa i-a ramas numele. Era acum un secol si ceva…
Valea Mortii, vale nisipoasa, are insa si o particularitate bizara. Bucati de pietre si stanci desprinse de rarele furtuni din zona, fac dare lungi sau in zig-zag pe nisip, ca si cum ar fi tarate. Bizarele urme arata ca si cum pietrele ar… dansa. Fenomenul a incitat si a creat o multime de teorii mai mult sau mai putin plauzibile. Unii pomenesc chiar de vizitatori din Cosmos sau de forte magnetice.

Ce mister se ascunde aici ?

Geologul american John Reed a emis parerea ca, rar, atunci cand ploua, apa ingheata, iar vantul poarta placile de gheata formate pe nisip si le taraste pe sol. In acest fel, spune el, se formeaza acele urme. Alt geolog, Paula Messina, sustine ca torente puternice de ploaie, cara cu ele lutul muntos care acopera solul desertului cu un strat lunecos, iar vantul este cel care impinge pietrele pe acest strat. S-a propus chiar ca pe aceste pietre sa fie montate radioemitatoare, dar in 1944 Valea Mortii fiind declarata Parc National, acest lucru n-a mai fost posibil.
Ramane un mister bizar acest dans al pietrelor din Valea Mortii, pentru ca nici una dintre ipotezele emise de cercetatori nu s-a confirmat. Poate, cu timpul, vom afla . Sau… poate, nu!

REDACTIA