Valoarea este o noțiune deosebit de amplă. Vizează o mulțime de domenii, de aspecte, este cea care dă importanță, însemnătate, merit, dar și un preț. Depinde cine o cuantifică, felul în care o cuantifică, mediul în care se manifestă și se dezvoltă, fiind foarte legată de nivelul de instruire la care s-a ajuns.
Nu este un secret pentru nimeni, sistemul de valori s-a schimbat mult și este într-o continuă schimbare. Cu sute de ani în urmă, o carte valora cam cât o moșie de dimensiuni mai mici. Cine știa să citească era un privilegiat al sorții, iar valoarea prezentei sale, ca personaj instruit la o curte regală, era cuantificată în galbeni de aur.
În ziua de azi, cărți sunt pe toate drumurile, însă de citit se citește din ce în ce mai puțin. Proverbul “Cine are carte, are parte” și-a pierdut mult din semnificația pe care o avea. Oamenii sunt diferiți, au diferite nevoi și tocmai din acest motiv, ca indicator calitativ, valoarea este o necesitate îndeosebi pentru ierahizare.
Există și situații în care ceva poate avea mare valoare pentru cineva, dar pentru altcineva, nu valorează nimic. Și totuși, ce credeți că mai poate conferi valoare? Din fericire, răspunsul poate fi multiplu: poate da valoare suma calităților ce dau unicitate și originalitate, pot da valoare abilitățile ce aduc numai plus valoare, precum și perseverența de a dezvolta ce i-a făcut speciali pe cei ce acționează în acest sens.
“Valoarea mea numărul 1 sunt banii pe care-i am din belșug” afirma (aproape țipând), într-un magazin, un tip care se “chinuia” să aleagă un televizor cât mai scump. Mi-a atras atenția nu afirmația sa, ci mulțimea de tatuaje care-i acopereau brațele, pieptul și spatele, parțial acoperite de un maieu nu tocmai curat. Pe pielea sa se puteau distinge simbolul euro, dolarului american, lirei englezești și a altor valute pe care nu le cunosc suficient. Printre ele erau și câteva bancnote tatuate. M-am tot uitat să descopăr și una românească, dar nu am descoperit nimic în acest sens. Cu siguranță, personajul era tare pasionat de evoluția cursului valutar, dar și de banii pe care-i deținea. O asemenea exemplificare a dragostei pentru bani este mai rar întâlnită, motiv pentru care m-am gândit să v-o împărtășesc.

Cu mult timp în urmă, am scris și publicat un articol pe care l-am intitulat “Cine mai crede în modestie și talent”. Subtil, am încercat să demonstrez celor dispuși să-l citească, importanța modestiei și talentului ca valori certe ale lumii în care trăim. Articolul a fost amplu comentat, unii pro, alții contra, câteva persoane făcând doar afirmații de genul “frumos, dar prea puțin adevărat”. Nu m-am întristat, pentru că nu mă așteptăm la mai mult, însă am aprofundat analiza necesității valorii în societate. Am ajuns la următoarele concluzii:
– valoarea constă mai mult în ceea ce deții și nu în ceea ce ești cu adevărat; trist dar adevărat;
– unii oameni pot avea valori opuse valorilor tale, dar asta nu înseamnă că ți se pot anula;
– este indicat să poți tolera valorile celorlați, altfel se dezvoltă tensiuni care pot afecta emoțional;
– un om este considerat o valoare dacă este considerat bun de societate, nu doar de un singur individ;
– un om care își conștientizează setul de valori personale, devine mai autonom decât ceilalți și le poate implementa mult mai ușor în existența sa;
– prietenia adevărată poate exista doar între oameni care au același set de valori.

Din punctul meu de vedere, valoarea este și o realitate, subiectivă. “Încearcă să fii un om de valoare și nu neapărat unul de succes“ a spus marele savant Albert Einstein. Nu știu dacă recomandarea era adresată studenților săi sau era un delicat apropo la cei care încercaseră să-i conteste valoarea. Recomandarea este valabilă și astăzi…în ciuda anilor care au trecut.
Pentru mine, ceea ce da valoare omului este, în primul rând, bunătatea. De ce? Pentru că un om bun nu poate face rău și nici rele, în plus îi da capacitatea de a valoriza corect pe cei care merită.
Închei în speranța că valoarea va fi mult mai apreciată decât a fost și de ce nu, poate va avea mai mulți susținători. Despre necesitatea ei, cred că am spus destul.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici