Sociologii considera ca celebritatea ar fi lucrul cel mai dorit. Se poate castiga corect, cinstit, muncind cu pasiune, daruire si modestie dar se mai poate castiga si printr-o perseverenta prost aplicata si rau inteleasa, calcand in picioare, fara scrupule, nu numai regulile de bun-simt.
In viata mea de pana acum, am intalnit tot felul de oameni: buni, rai, harnici, lenesi, cinstiti, necinstiti, delasatori, orgoliosi, etc. Nu pot uita o anume persoana, care-si traise mai mult de jumatate din viata avand un singur scop, dobandirea celebritatii. Toate alegerile facute, de la adresa de domiciliu, pana la profesie si partenerul de viata, erau directionate numai si numai in acest sens. Insusindu-si bine tehnica “piciorului in usa”, condusa mereu de o perseverenta diabolica, eliminase cu viclenie pe toti cei care i-ar fi putut deveni rivali. Frustrarile acumulate de-a lungul anilor o afectasera profund, transformand dorinta in obsesie.
Programase intalnirea noastra cu scopul de a invata, cat mai repede cu putinta, cum s-ar putea dobandi celebritatea. Mi-a spus-o din primele secunde ale intalnirii, motivand ca a ajuns la aceasta optiune in urma unor discutii purtate cu persoane de succes (de care incerca sa se agate, sperand ca celebritatea “se ia”), care au recunoscut ca, la un moment dat, au fost consiliate in acest sens.
“- Cand cineva isi doreste atat de mult ceva, stie exact la ce ii va folosi. Dumneavoastra ce intentii aveti?”
“- Pentru mine celebritatea nu este doar un scop, este recunoasterea talentului si a valorii pe care eu o reprezint. Pentru asta sunt dispusa sa investesc multi bani, sa muncesc, sa lupt, pentru a da la o parte pe toti netalentatii care au reusit sa devina celebri…”
“- Acceptati, ca forma de consiliere, o poveste terapeutica?” am intrebat-o eu.
“- Da, insa numai cu conditia de a lamuri lucrurile si de a-mi oferi solutia pe care o caut de atata timp!”
Povestea spusa atunci, este cea care urmeaza.

La marginea unui sat bogat de munte, traia un mare intelept. Satul avea si un nume, insa vizitatorii care se incumetasera sa ajunga pana acolo, il facusera cunoscut doar sub numele Satul celebrului Intelept.
Doritor a dobandi celebritatea, fiul unui bogatas de prin imprejurimi s-a hotarat sa-l viziteze pe acel om si sa dobandeasca, intr-un mod cat se poate de direct, invatatura necesara dobandirii celebritatii, considerata de familia lui a fi lucrul cel mai de pret. A mintit prezentandu-se drept un drumet ratacit care cauta gazduire. Inteleptul l-a primit si l-a omenit din putinul pe care il avea. I-a raspuns la toate intrebarile si a dat toate explicatiile care i s-au cerut. Tinarul era uluit. Cum putea un om atat de celebru sa traiasca atat de simplu si de modest? Cum putea sa stie atat de multe lucruri si sa se multumeasca cu atat de putin? Nu mai intelegea nimic, celebritatea nu insemna doar calea de a dobadi mai mult? Ce fel de valoare avea celebritatea, daca ea nu putea fi masurata cu unitatile de masura pe care le stia?
“Ai grija ce iti doresti, s-ar putea sa se implineasca!” i-a spus inteleptul la plecare, sugerandu-i cu subtilitate, ca stia foarte clar scopul vizitei sale.
Dupa ce a cunoscut celebritatea, tanarul respectiv a considerat ca trebuie sa-l revada si sa-i multumeasca pentru pretioasa invatatura. Ajuns la destinatie, mare i-a fost uimirea cand a vazut curtea plina de celebritati contemporane lui, cam din toate domeniile. Cu totii venisera sa-si conduca, pe ultimul drum, invatatorul. Nimeni nu plangea, nimeni nu vorbea. Intr-o liniste deplina, isi tineau capul plecat, ca un ultim omagiu adus unui om atat de modest de la care, candva, reusisera sa inteleaga ca numai munca sustinuta, modestia si bunul-simt pot da valoare celebritatii.
Spre surprinderea mea, intrevederea cu acea persoana s-a incheiat fara cuvinte. De intalnit nu ne-am mai intalnit niciodata, dar sper ca povestea mea, a ajutat-o sa inteleaga ideea ca valoarea celebritatii nu poate fi cuantificata utilizand unitati gresite de masura.
Faima si bogatia pot arata doar ceea ce ai din punct de vedere material, dar niciodata ceea ce esti.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici