Conform psihologilor, iubirea nu ține mult, un om sănătos psihic nu poate iubi mai mult de doi ani.
Dragostea este condiționată genetic. Au fost alcătuite câteva statistici care se pot constitui într-un ghid al cuplului, în încercarea de a anticipa destinul iubirii:

O SĂPTĂMÂNĂ – Este durata minimă a unui “stadiu incipient de exaltare” conform formulării psihologilor. Individul se aprinde în 4-6 ore, dar pe măsură ce i se aduc la cunoștință date despre persoana iubită, corzile sentimentale se destind, ajungând în 7 zile până la neutralilate, iar in 8 zile la nedumerire: “Oare ce găsisem la ea (el)?”

1 – 4 LUNI – Durata medie a iubirilor adolescentine și a relațiilor extra-conjugale începute nu ca urmare a unei pasiuni zdrobitoare, ci impulsionate de împrejurări favorabile. Psihologii susțin, însă, că în aceste cazuri unul dintre parteneri pune capăt relației (brusc și cu justificări palide), iar celalalt suferă încă 6-8 luni considerându-se o “victimă”.

5 LUNI – 1 AN – Este vorba despre relațiile în care amândoi sunt foarte îndrăgostiți dar au complicații: ori sunt căsătoriți (cu altcineva) ori sunt prea tineri și au necazuri cu părintii, ori au meserii care le stimulează apetitul pentru cariera în detrimentul dragostei. În cele mai multe cazuri cei doi se despart de comun acord, chiar dacă unul pare să sufere mai mult.

1 – 2 ANI – Sentința psihologilor este fermă și dezarmanta: o iubire nu poate dura mai mult de doi ani. Ceea ce urmează este obișnuintă, atașament, forme stabile de afecțiune, dependența, comoditate, rigoare, morala (în cazul căsniciilor) și multe alte ipostaze de inerție. Mulți oameni din întreaga lume au protestat împotriva acestor sentințe, dar la o autoanaliză atentă și sinceră vor constata că psihologii au dreptate.

Celebrele iubiri de o viață denotă conform părerii specialiștilor complicații patologice : obsesii, delir în lumea virtuala, psihoză, instabilitate emoțională. Altfel spus, numai cei cu psihicul afectat pot iubi o viață întreagă la fel. Aceasta nu înseamnă însă, că un cuplu care rezistă mult în timp este debil, numai că, în acest caz afecțiunea a îmbrăcat forme tot mai complexe (sau mai reduse uneori) care nu se pot defini prin iubire.

Da, există și excepții (“celebrele iubiri”), dar acestea nu fac decât să confirme și mai mult cele scrise mai sus. Și, atenție! Nu confundați iubirea cu prietenia. Sunt două trăiri total diferite.

La polul opus, adepții teoriilor realiste fac o altă afirmație: “Dacă dragostea e o întâmplare, cu siguranță sexul este o constantă.”

Redacția ElyStar®