ZODIACUL MINORITĂȚILOR SEXUALE
Despre minorităţile sexuale fără prejudecăţi
În primul rând, să vedem ce sunt minorităţile sexuale. Sunt grupuri de oameni a căror orientare sexuală, identitate de gen sau caracteristici sexuale sunt diferite de cele ale majorităţii populaţiei heterosexuale. LGBT sunt iniţialele folosite în mod curent pentru a desemna comunitatea sexuală formată din lesbiene, gay (homosexuali), bisexuali şi transexuali. Ei sunt oameni obişnuiţi, dar ceea ce îi face deosebiţi este modul de abordare al relaţiilor sexuale. În cazul lesbienelor şi al gay-lor relațiile sexuale au loc între persoane de acelaşi sex; bisexualii pot avea relaţii sexuale cu persoane de ambele sexe. Ar mai fi transexualii (care nu trebuie confundaţi cu travestiţii), dar la ei nu este atât o problemă de orientare sexuală, cât o problemă de identitate sexuală. Sunt apoi hermafrodiţii, cei care se nasc cu organe anatomice sexuale masculine şi feminine; şi ei fac parte din minorităţile sexuale, dar se vorbeşte mai puţin despre ei. Se cunosc foarte puţine despre întreaga minoritate sexuală şi cu toate acestea, mulţi sunt cei care condamnă şi discriminează pe cei numiţi „la grămadă” homosexuali. Privit din afară, sunt două probleme cu care se confruntă această minoritate: prima ar fi cea a acceptării orientării lor sexuale, iar cea de a doua – discriminarea. Am menţionat „privit din afară”, pentru a sublinia cum vedem noi problemele acestei minorităţi, care sunt mult mai multe şi, probabil, mult mai delicate. Homosexualitatea a fost cunoscută dintotdeauna. Din cele mai vechi timpuri se știe povestea Sodomei şi Gomorei (adusă ca argument de Biserică, împotriva homosexualităţii) de la care se trage şi denumirea de „sodomiţi” cu care sunt apelaţi uneori homosexualii. Dar nimicirea acestor cetăţi nu a fost făcută pentru a distruge oamenii cu astfel de înclinaţii, ci pentru a pedepsi tentativa de împreunare cu îngerii Domnului, găzduiţi de Lot. Antichitatea a cunoscut şi ea nume celebre de persoane cu înclinaţii homosexuale, pe care le ştim și noi astăzi, dar uităm că pe lângă aceştia există şi un mare număr de alţi oameni cu aceleaşi înclinaţii, dar fără geniul sau faima acestora. Grecia Antică i-a avut pe Socrate şi pe „învăţăcelul” său Platon, pe Sofocle şi Euripide; Roma Antică – pe Horaţiu, Ovidiu şi Virgiliu. Alexandru Macedon, rămas în istorie ca Alexandru cel Mare, a trăit toată viaţa sa o pasiune consumată cu un bărbat – Hefestion, relaţie în care Alexandru a fost întotdeauna „pasivul” şi, să nu uităm că a fost elevul lui Aristotel care – aţi ghicit! – era şi el homosexual. Tot în Antichitate, insula Creta a legiferat homosexualitatea pentru raţiuni demografice, insula neputând hrăni şi susţine suprapopularea ei; astfel s-a separat actul procreării de cel al satisfacerii impulsurilor sexuale, ca urmare a unei necesităţi naturale. Ar mai fi de amintit şi celebra poetă Sapho, care locuia în Lesbos, după numele căreia femeile cu astfel de înclinaţii sexuale au fost numite lesbiene. În Roma Antică, după triumful lui Cezar în Galia, Suetoniu scria că „Cezar i-a cucerit pe gali, iar el a fost cucerit de Nicomede”; iar Cicero menţiona legătura homosexuală a lui Cezar cu Nicomede al IV-lea al Bitiniei, în urma căreia Cezar era poreclit „Regina Bitiniei”. La fel, geniul Renaşterii, Leonardo da Vinci, a trăit până la sfârşitul vieţii cu contele Melzi, pentru care nutrea o iubire arzătoare; dar şi celebrul Michelangelo Buonarotti, despre care se spune că a făcut tot atât de celebra sculptură „David” având ca model pe unul dintre amanţii săi. Mergând pe firul timpului, între anii 1550-1555, Papa Iuliu al III-lea a provocat scandalul „Innocenzo” în urma legăturii sale cu un băiat de 17 ani, pe care l-a adoptat de pe stradă pe când acesta avea 15 ani şi l-a făcut mai bogat decât familia Medici, bogăţie primită în schimbul favorurilor sexuale pe care băiatul le oferea Papei. Avansând în timp spre zilele noastre, întâlnim alte nume celebre, Oscar Wilde, dar şi compozitorul Piotr Ilici Ceaikovski. Proust a avut şi el, între multe altele, o legătură pasională cu secretarul său Alfred, căruia îi făcea scene de gelozie pentru că acesta avea legături şi cu femei. În scrierile sale, Proust l-a folosit pe Albert ca model pentru personajul Albertine, care îşi făcea iubitul gelos datorită legăturilor cu femei. Despre primul preşedinte al Statelor Unite, George Washington, se spune că avea o „afecţiune” deosebită pentru Alexander Hamilton, un tânăr ministru din guvernul său, iar scriitorul Hans Christian Andersen (autorul povestirilor pentru copii „Degețica” şi „Soldăţelul de plumb”) era cunoscut ca bisexual. În zilele noastre, când comunitatea LGBT este mult mai numeroasă decât ne imaginăm noi, ies în evidenţă doar cei care sunt în „vizorul” public: actori, cântăreţi, vedete, scriitori. Astfel, sunt binecunoscuţi celebrii designeri homosexuali: Armani, Dolce, Gabanna, Dior şi Versace, ca şi lesbienele declarate, ca: Martina Navratilova şi actriţele Jodie Foster, Portia de Rossi, Lindsay Lohan şi Ellen de Generes. Bisexuali celebri sunt: Calvin Klein, Drew Barrymore, Anne Heche şi Rebecca Loos, ex-amanta fotbalistului Beckham. Cântăreţul înnobilat de Regina Angliei, sir Elton John, este însurat, cu acte în regulă, cu un alt bărbat; mai mult, aceştia au deja un copil, de la o mamă „surogat”, iar cântăreţul Ricky Martin se va căsători cu prietenul său, economistul Carlos Gonzales Abella. Nu trebuie să uităm că destui bărbaţi gay sau femei lesbiene au fost căsătoriţi cu femei sau bărbaţi heterosexuali, cu care au avut şi copii. Aceste căsătorii se fac din diferite motive: la îndemnul familiei, din dorinţa de a ascunde adevărata orientare sexuală şi multe altele. Dar stabilitatea şi durabilitatea acestora este relativă. Am ajuns astfel la una dintre problemele pe care comunitatea LGBT o doreşte soluţionată în mod pozitiv: legiferarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Este o problemă de importanţă maximă, căci vizează însăşi existenţa persoanelor cu orientare sexuală diferită de majoritate; este vorba despre moştenire între soţi şi nu numai. Credeţi că persoana gay sau lesbiană, căreia i-a murit perechea, suferă mai puţin decât soţul sau soţia heterosexuali văduvi? Ca şi în căsătoriile heterosexuale, este posibil ca numai unul dintre aceştia să fi muncit; ce va face partenerul rămas văduv? Adică, de ce să nu aibă aceleaşi drepturi la o pensie de urmaş, ca toţi oamenii? Desigur, mulţimea intolerantă va „sări în sus” citind cele de mai sus. De ce? Există vreun motiv serios pentru a incrimina pe cineva pentru orientarea sa sexuală, pe care – atenţie! – nu a ales-o el sau ea! Căci orientarea sexuală nu este o alegere (cum în mod total greşit afirmă Biserica şi unii oameni mai puţin cultivaţi). Nu este nici o boală, aşa cum afirma deunăzi un doct parlamentar român (sau era semidoct?) căci iată, Asociaţia Psihiatrilor Americani a scos demult homosexualitatea de pe lista bolilor psihice. Este de neînţeles intoleranţa manifestată şi discriminarea la care sunt supuşi membrii acestei comunităţi. Ei nu cer altceva decât egalitate în faţa legii; dacă orbii nu sunt discriminaţi pentru cecitatea lor, de ce ar fi discriminaţi homosexualii? Aşa s-au născut, iar ştiinţa medicală încă nu ştie exact cauza acestei orientări sexuale diferite, dar mulţimea intolerantă şi discriminantă se grăbeşte să-i acuze, să-i respingă şi uneori să-i mutileze, cum s-a întâmplat în cazul mult mediatizat al unui transexual agresat de o „gaşcă” de derbedei. Aceștia au bătut şi au tuns cu forţa un „băiat” cu aspect de fată şi cu aceeaşi fragilitate! Băiatul acela era încă în faza de tranziţie, care oricum, comportă destule zguduiri fizice (operaţia în sine) şi psihice (asumarea unei alte identităţi de gen). Ce este de condamnat, când acest om s-a născut femeie într-un trup de bărbat? Nu toate populaţiile sunt atât de intolerante şi discriminatoare; de exemplu, după Argentina şi Uruguay, Brazilia este una din ţările sud-americane care acordă cuplurilor gay aceleaşi drepturi ca şi celor heterosexuale căsătorite. Se estimează că în Brazilia sunt 60.000 de cupluri gay. Şi ca Brazilia mai sunt ţări care acordă aceleaşi drepturi minorităţii sexuale ca şi majorităţii heterosexuale. Din păcate, sunt şi ţări care se află la polul opus, ţări în care homosexualitatea este pedepsită cu moartea, cum ar fi Iran, Arabia Saudită şi Sudan. Ar mai fi de spus că acceptarea şi asumarea identităţii sexuale este o problemă spinoasă. Este greu să fii un copil de 9 ani şi să observi că, deşi eşti băieţel, tu simţi ca o fetiţă; să fii adolescent de 14-15 ani şi să nu simţi nimic pentru nicio fată, în schimb să fii îndrăgostit de… colegul de bancă. Iar cu fetele – aceeaşi problemă. În ţările civilizate procesul de asumare a identităţii sexuale, numit „coming-up”, este mai uşor de traversat, spre deosebire de ţările cu o populaţie cu mentalităţi învechite, unde a-ţi declara orientarea sexuală este egal cu „a-ţi da foc la valiză”, ca să mă exprim argotic; nu puţini sunt cei care îşi pierd locul de muncă aflându-se că sunt gay sau lesbiene.
Este de subliniat că minoritatea sexuală este formată din oameni obişnuiţi; ba mai mult, unii dintre aceştia sunt dotaţi cu calităţi şi talente mult peste medie, recunoscute şi apreciate. În cazul marilor vedete, orientarea sexuală nu pune probleme din diverse motive: sunt îndrăgiţi de un public numeros, au recunoaştere internaţională, sunt premiaţi şi distinşi cu ordine şi medalii. Ce se întâmplă însă cu cei (foarte mulţi) care sunt anonimi, simpli funcţionari sau muncitori şi nu au talente care să-i scoată în evidenţă? Pe aceştia mulţimea turbată nu-i suportă; îi acuză pentru orientarea lor, îi îndepărtează din servicii, pe scurt, îi discriminează cu îndârjire, pur şi simplu din prejudecată, din răutate, din ură nejustificată. Există în România o organizaţie neguvernamentală care se ocupă de apărarea drepturilor minorităţilor sexuale, numită ACCEPT. Dacă vorbeşti cu cei care activează acolo poţi să realizezi cât de înapoiaţi suntem, câtă ură înmagazinăm împotriva acestor oameni, cât de greu este să aparţii acestei comunităţi LGBT şi la câte atitudini violente (verbale sau fizice) pot fi aceştia expuşi! De ce? Doar pentru că s-au născut altfel…
Dorim să credem că nu v-aţi fi aşteptat să vă descriem actul sexual în sine, care are loc între gay, lesbiene sau alţi aparţinători ai comunităţii LGBT. Lasă, că ştiţi dumneavoastră… Dar trebuia să ştiţi cele câteva informaţii sumare pe care vi le-am prezentat, căci de multe ori, condamnăm în necunoştinţă de cauză. Iar dacă sunteţi curioşi (şi sunteţi!), citiţi mai departe.
ZODIACUL MINORITĂŢILOR SEXUALE
Afirmaţia că persoanele aparţinând comunităţii LGBT sunt oameni obişnuiţi, nu este hazardată. Dacă n-am şti – şi de multe ori nu ştim – că aceştia aparţin unei minorităţi sexuale, vom regăsi la ei sau la ele aceleaşi caracteristici ca la orice om obişnuit. Poate comportamentul lor să fie un pic mai afectat, dar acest lucru nu este o trăsătură generală, pentru că nu mulţi dintre aceştia ies în evidenţă în acest fel. Ca şi printre heterosexuali, sunt între ei tot felul de oameni: culţi, educaţi, civilizaţi, la care afectele, de obicei, nu sunt obişnuite, apoi, sunt persoane mai puţin culte şi educate care sunt mai afectate de faptul că sunt deosebite din punct de vedere sexual, nu înţeleg prea bine ce se întâmplă cu ei şi, instinctiv, simt nevoia să se exteriorireze. De cele mai multe ori, tendinţa de intoleranţă manifestată faţă de această comunitate se datorează gesturilor ieşite din comun ale acestora din urmă. Am putea compara această situaţie cu respingerea internaţională a românilor în totalitate, datorită unor fapte comise în străinătate de un grup restrâns de persoane, în majoritate romi, cu deficienţe de educaţie şi cultură. Este însă valabilă şi afirmaţia că intoleranţa, discriminarea şi respingerea comunităţii LGBT de către heterosexuali se manifestă de către cei cu aceleaşi carenţe de educaţie şi cultură. Celor din comunitatea LGBT le ajung problemele pe care le au pentru că par a fi altfel, cum ar fi, acceptarea acestei situaţii şi discriminarea la care sunt supuşi; le ajung şi nu le mai trebuie ura multor majoritari heterosexuali. Un zodiac al minorităţii sexuale are în vedere modul de a acţiona şi a reacţiona al membrilor comunităţii LGBT în ceea ce priveşte sexul. Să nu uităm că zodiacul este „oglinda” zodiilor în general şi este întocmit în urma observaţiilor efectuate de-a lungul a mii de ani, spre deosebire de horoscop, care este harta natală întocmită în mod special pentru o singură persoană, pe baza datelor naşterii acesteia.
BERBEC LGBT
Nativii născuţi sub acest semn au încredere în sine şi reuşesc să răzbească în ciuda tuturor obstacolelor care le ies în cale. De asemenea, sunt genul de oameni care pot obţine ceea ce şi-au propus prin orice mijloace. Sunt înzestraţi cu armonia bunului gust şi priceperea oratoriei, fascinând pe oricine le iese în cale. Sunt egocentrici şi vor să fie mereu în centrul atenţiei, de aceea, se îmbracă bine şi adoptă un aer de învingător, înainte ca „lupta” să înceapă.
Majoritatea celor născuţi în zodia Berbec se regăsesc în funcţii de conducere, pentru că le place să iasă în faţă, să se instruiască sau să-şi etaleze ideile. Sunt sociabili, le place să-şi facă mulţi prieteni, să iasă împreună cu ei, să se simtă bine, căci viaţa înseamnă pentru ei bună dispoziţie, inteligenţă şi scopuri. Poate de aceea este foarte important cum arată şi ce părere îşi fac ceilalţi despre ei; manierele de gentilom cât şi oratoria, completată cu fizicul îngrijit, dau o impresie bună iar nativul Berbec ştie asta.
În plan sexual, Berbecul LGTB, exact ca şi cel heterosexual, va prefera aventura, pentru acumularea unei experienţe bogate în acest… domeniu, iar când aceasta este acumulată cantitativ vor face saltul calitativ, preferând o relaţie serioasă şi o stabilitate generoasă. Din punct de vedere sexual, tot ce mişcă în jurul lor şi arată bine, trebuie să treacă prin patul lor, chiar dacă ei nu arată aşa bine din punct de vedere fizic. Sunt persoane îngrijite şi pline de farmec; în pat sunt pasionali şi buni cunoscători ai actului sexual. Dar pe primul plan este plăcerea lor, abia apoi cea a partenerului sau partenerei.
Femeia Berbec LGBT este mândră, elegantă şi conştientă de propria-i valoare, dorind mereu să fie în centrul atenţiei. Bărbatul Berbec LGBT este şi el o persoană mândră, este curajos, pasional, dar şi impulsiv, iar în multe cazuri nestăpânit. Ambii sunt persoane care nu acceptă compromisurile sau situaţiile neclare şi nu le place clandestinitatea.
Este şi motivul pentru care, nu numai că îşi recunosc şi îşi asumă identitatea sexuală, dar au capacitatea de a face faţă cu brio oricăror manifestări discriminatorii. Celebrităţi Berbec cu orientări sexuale diferite: Leonardo da Vinci, Cynthia Nixon, actriţa dinn serialul „Sex and the City”, scriitorul Hans Christian Andersen, Lady Gaga.
*Mai multe puteti citi in cartea “Sex şi ZODII” (incepand cu pag. 78) – click aici
autori: Radu Botez şi Livia Dragu