Exista, si au existat dintodeauna, niste legi nescrise, care reglementeaza comportamentul oamenilor, in toate imprejurarile vietii ; astazi le numim bunele maniere. Dar nu multi stiu ca unele dintre acestea isi au obarsia in superstitii nascute de-a lungul timpului, din intamplari coincidente cu urmarile lor. De fapt, bunele maniere care spun ca “e bine sa…”, deriva din superstitiile care spun ca “nu e bine sa…”, pentru ca dintotdeauna o afirmatie este mai bine primita decat o negatie.
Astfel, se spune ca obiceiul barbatului de a insoti femeia pe partea dinspre strada a trotuarului, se trage de pe vremea cand trasurile puneau in pericol viata pietonilor, chiar aflati pe trotuar. Nemaivorbind despre pericolul stropirii hainelor la trecerea acestora; de altfel, si in zilele noatre este indicat sa procedam la fel, caci soferii din ziua de azi nu difera – din pacate – de vizitii de demult. Un alt motiv pentru aceasta pozitionare, ar fi acela ca doamnele sa poata privi in voie vitrinele, fara efort, atunci si acum.
In trecut, doamnele purtau rochii lungi cu crinoline, care trebuiau ridicate la urcatul sau coboratul scarilor, altfel existand pericol de cazaturi. Ori, de atunci barbatii urca primii o scara, ca sa nu poata privi sub fustele doamnelor; din acelasi motiv, la coborare doamnele sunt primele.
Noi romanii oferim doamnelor si domnitelor noastre flori in numar fara sot; pe vremuri se spunea celei dragi “esti o floare, tu completezi buchetul”; astazi nu mai spunem astfel, dar bunele maniere spun sa oferim un numar impar de flori.
Pe vremea cand nu exista Primarie, exista Sfatul Batranilor si cum in acea vreme batranii erau cinstiti asa cum trebuie, acestia stateau asezati, iar ceilalti, maturi si tineri, stateau in picioare, cu pedepse pentru cei care nu respectau aceasta. In ziua de astazi, bunele maniere cer ca tinerii sa ofere locul celor in varsta. Doar ca acum, nu-i mai pedepseste nimeni daca nu o fac!

Bunele maniere spun ca trebuie sa uram cuiva care stranuta, “noroc” sau “sanatate”. Aceasta conditionare provine din antichitate, cand se credea ca stranutul este o forma de boala sau de nesansa. Tot astfel, punem mana la gura cand tusim, stranutam sau cascam; se credea ca prin gura poate iesi sufletul si poate intra diavolul. Acest motiv a disparut astazi, obiceiul a ramas si e bine asa.
Bunele maniere spun ca nu poti sa refuzi sa strangi o mana intinsa pentru salut, de obicei, mana dreapta. De ce? Pentru ca, in vechime, in dreapta tineai arma, iar trecand-o in stanga si intinzand mana dreapta goala, aratai ca vii cu ganduri bune, in semn de pace.

Se spune ca nu este bine sa intri intr-o biserica avand capul acoperit cu palaria sau caciula, caci este lipsa de smerenie si respect pentru cele sfinte, care pot fi aspru pedepsite de Dumnezeu. Acum, nu multi se mai tem de Dumnezeu, dar obiceiul a ramas. Tot asa, barbatii isi ridica palaria cand saluta ; obicei ramas de pe vremea turnirurilor, cand cavalerii isi ridicau viziera la sfarsit pentru a fi recunoscuti de domnitele lor si de public.
Ca si pe vremuri, si astazi, in Maramures, in biserica, barbatii stau in fata, iar femeile – in spate si nu din cauza ca femeile nu erau respectate, ci din cauza ca la acea vreme bisericile erau in majoritate din lemn si la marile sarbatori mai luau foc de la lumanari, a ramas cutuma ca femeile sa stea mai aproape de iesire, pentru a fi mai ferite de foc si a putea scapa fugind pe usa bisericii.

*Material oferit de Revista de Superstitii si Obiceiuri populare www.superstitii.ro – Partener OnLine