Să nu vă dați niciodată inima, ea vă aparține, și nimeni nu are dreptul să dispună de ea în locul vostru. Dacă vă dați inima cuiva, voi nu o să mai aveți, celălalt va avea două, și ce va face el cu două inimi? O va lăsa să cadă pe a voastră. Noi spunem în Bulgaria că nu se pot duce doi pepeni verzi cu o singură mână. Așadar, într-o clipă sau alta, cel căruia i-ați dat inima voastră, o poate lăsa să cadă.
Atunci, veți striga: „Inima mea s-a spart!”
Iar dacă vă veți plânge Cerului, el vă va răspunde: „Este greșeala ta, de ce ai dat-o? Trebuia să o păstrezi pentru tine.
– Da, eu o iubesc, eu o iubesc!
– Desigur, tu o iubești, dar îi puteai oferi blândețea ta, iubirea ta, cântecele tale…și să păstrezi inima pentru tine.”
Să nu vă închipuiți că aceste precauții sunt valabile numai pentru inimă. Natura ne-a dat și un corp, o inteligență, o voință. Cel care este înțelept le păstrează pentru sine, dar le distribuie roadele, adică gândurile sale, sentimentele sale, activitatea sa, munca sa.

Omraam Mikhaël Aïvanhov