Dacă vom spune că Rudolf Steiner a fost filosof, reformator social, arhitect şi esoterist; că şi-a câştigat recunoaşterea unanimă la sfârşitul secolului al XIX-lea prin lucrări de critică literară şi scrieri filosofice şi că a fondat la începutul secolului al XX-lea o mişcare spirituală esoterică – antroposofia, care îşi avea rădăcinile în filosofia idealistă germană şi în teosofie; dacă vom spune numai atât, înseamnă că nu vom şti niciodată cu adevărat cine a fost Rudolf Steiner.

Atât de tânăr…

Rudolf Steiner, pe numele său întreg Rudolf Joseph Lorenz Steiner, s-a născut la 25 februarie 1861 (şi nu la 27 februarie, care era data botezului său, şi care este greşit menţionată de unii biografi că dată a naşterii sale), în Donji Kralojevec din Imperiul Austro-Ungar (astăzi – Croaţia). Şi-a petrecut copilăria într-o localitate din apropierea Vienei, unde mai târziu a studiat matematica, fizica, chimia şi istoria naturală la Institutul de Tehnologie şi a urmat cursurile susţinute de filosofi cunoscuţi în epoca, precum Robert Zimmermann şi Franz Brentano la Universitatea din Viena. În anul 1881, R. Steiner a obţinut titlul de doctor la Universitatea din Rostock. În 1882, la numai 21 de ani, R. Steiner primeşte din partea lui Kurschner, redactorul-şef al noii ediţii a operelor lui Johann Wolfgang von Goethe, uimitoarea oportunitate de a deveni redactor pentru partea de ştiinţele naturii a acestei ediţii. Este demn de remarcat faptul că între anii 1884-1890, el s-a autosustinut material, lucrând ca profesor particular în familia unui bogat afacerist vienez. În tot acest timp el scris articole ştiinţifice pentru Enciclopedia lui Pierer, la care a contribuit cu o serie de articole despre geologie şi mineralogie. Ca urmare a muncii depuse intru editarea operei lui J.W.Goethe, Rudolf Steiner este invitat în 1890 la Arhivele Goethe şi Schiller din Weimar, centrul cultural al Germaniei la momentul respectiv, pentru a edita lucrările ştiinţifice ale lui Goethe. În perioada în care a stat în Weimar, el a editat şi publicat, de asemenea, operele complete ale lui Arthur Schopenhauer (12 volume) şi lucrările lui Jean Paul (8 volume). În 1883 el a publicat propria lucrare intitulată Filosofia libertăţii, fundamentul filosofic de bază pentru lucrările sale de mai târziu. Terminând lucrul la opera lui J.W.Goethe în 1897, Rudolf Steiner se mută la Berlin. Aici, a editat şi publicat Revista pentru literatură şi dramaturgie, a ţinut numeroase prelegeri sub auspiciile unor societăţi literare şi ştiinţifice, lucrând, de asemenea, că lector de istorie, literatură, artă şi ştiinţe la Şcoala Muncitorească din Berlin fondată de social-democratul Wilhelm Liebknecht. În 1899 s-a căsătorit cu Anna Eunicke, de care mai târziu s-a separat. Prin activităţile sale, începând din anii 1880 şi în continuare, Rudolf Steiner a devenit cunoscut şi mult înafara graniţelor Germaniei, ca savant de renume şi personalitate culturală proeminentă.

Un secol nou – o nouă etapă…

Începutul secolului XX îi aduce savantului dr. Rudolf Steiner, o altă oportunitate: aceea de a ţine o serie de prelegeri la Biblioteca Teosofică a contelui şi contesei Brockdorff. Aici, el a dezvoltat într-o formă iniţială ceea ce a numit o “ştiinţă spirituală antroposofică”, continuând timp de un deceniu prelegerile bazate pe propria experienţă spirituală, ţinute acum la Societatea Teosofică, a cărei secţiune germană fusese înfiinţată în 1902 şi căreia Steiner a acceptat să-i devină secretar general. Cel mai apropiat colaborator al său a fost începând din acel an Maria von Sievers, care mai târziu, în 1914, a devenit Maria Steiner, ca partenera sa de viaţă. De remarcat că prezentarea publică a cercetării spirituale, prelegerile ţinute de Steiner, au şocat pe mulţi, dar sceptici au existat întotdeauna şi ei vor continua să mai aibă surprize din partea sa…

Drame-misterii. Cea care a facilitat strădaniile artistice ale lui Steiner a fost chiar Maria von Sievers, traducătoarea din limba franceză a doua drame de Edouard Schure, pe care Steiner le-a pus în scena la Munchen, în 1907 şi 1909. Acestea au fost punctul de plecare pentru cele patru drame-misterii: Poarta Iniţierii (1910), Încercarea sufletului (1911), Păzitorul Pragului (1912) şi Trezirea sufletelor (1913), puse în scenă pentru prima dată la München. R. Steiner aduce aici tema propriilor trăiri spirituale, căci el nu spune că sunt scrise “de”, ci spune “prin” Rudolf Steiner.

Euritmia. Împreună cu Marie von Sievers, Steiner a dezvoltat arta euritmiei, numită uneori că “vorbirea şi muzica vizibile”. Suntem limitaţi să auzim cuvântul şi cântul doar printr-un singur simt: auzul; însă conform principiilor euritmiei bazată pe ştiinţa Spiritului care arată că există mişcări arhetipale sau gesturi care corespund fiecărui sunet sau ritm, fiecărui ton sau armonie, putem depăşi aceste limite şi putem “vedea” cuvântul său muzica. “Născută” în 1912, euritmia devine o nouă artă, ca parte în dezvoltarea generală a artelor la momentul respectiv, într-un spirit înrudit cu cel al Isadorei Duncan, considerată ca “mama dansului modern”.

Societatea Antroposofică. În acelaşi an, 1912, a devenit necesară o separare de Societatea Teosofică şi mai mulţi colaboratori ai lui Steiner au fondat Societatea Antroposofică. Deşi nu avea nici o funcţie în această societate, Rudolf Steiner a continuat prelegerile şi conferinţele sale asupra “ştiinţei Spiritului” sub auspiciile Societăţii Antroposofice.

Goetheanum. Unele dintre prelegeri sau conferinţe conţineau şi spectacole cu piese scrise de Edouard Schure şi Steiner, ceea a dus la necesitatea unei “case artistice”, care să le găzduiască. Astfel s-a luat decizia construirii unei clădiri în Dornach-Elveţia, care a fost proiectată de către R.Steiner şi care a primit denumirea de Goetheanum. Construcţia acesteia a început în 1913, cu o parte semnificativă de voluntari, care după începerea Primului Război Mondial puteau auzi tunurile de dincolo de graniţele Elveţiei. Proiectată şi construită sub conducerea lui Rudolf Steiner, clădirea a fost terminată în 1919, dar trei ani mai târziu aceasta a ars. Cel de al doilea Goetheanum a fost proiectat din nou de către Steiner, dar a fost terminată în 1928, după decesul savantului.

Agricultura biodinamică. La cererea unui grup de fermieri, în 1924 R. Steiner a ţinut o serie de prelegeri în care susţinea abordarea agriculturii în mod durabil şi ecologic, fără folosirea îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor. Ideile sale s-au răspândit cu repeziciune, iar agricultura biodinamică este acum practicată intens în Europa, America de Nord, Asia şi Australia.

Medicina antroposofică. Încă din 1910, Steiner s-a preocupat de o nouă abordare a medicinei, pe baza cunoaşterii existenţei spirituale antroposofice, dar abia în 1921, sub îndrumarea sa, mai mulţi medici şi farmacişti au creat o companie farmaceutică numită Weleda, care distribuie produse medicale naturale la nivel mondial. În acelaşi timp, dr. Ita Wegman a fondat prima clinică medicală antroposofică. R. Steiner susţinea că în medicină antroposofica, omul-spiritual trebuie înţeles în mod practic ca o realitate spirituală, la fel cum medicul îl înţelege pe omul-fizic.

Statul tripartit. În 1918, când a avut loc revoluţia în Rusia, dar şi în Germania, structura socială era ameninţată cu dezintegrarea. Steiner a prezentat sugestia de diferenţiere întreită a societăţii, că o cale pentru viitor, în cartea sa intitulată “Spre Reînnoirea Socială”. Aceasta se axa în principal pe dezvoltarea libertăţii în sfera culturală, egalitate în sfera politică şi a legislaţiei, precum şi frăţie la nivel global în domeniul economiei. R. Steiner a conferenţiat pe larg despre acest subiect, ceea ce a dus la o mişcare socială de aşa-zisă “repliere întreită”.

Scoala Waldorf. În 1919, această mişcare a dus la fondarea primei Şcoli Waldorf la Stuttgart, care a devenit un model de activităţi educaţionale. Steiner scrisese deja în 1907 un eseu despre “Educaţia în lumina ştiinţei spirituale”, în care susţinea independenţa instituţiilor de învăţământ faţă de controlul guvernamental, dar abia după ce a ţinut câteva prelegeri la fabrica de ţigări Waldorf, ideea sa a prins viaţă. În prezent, există în lume şi în ţara noastră, numeroase şcoli Waldorf, care oferă activităţi educaţionale pentru copii, liceeni şi unele chiar programe pentru adulţi.

Şcoli esoterice. R. Steiner a fondat şi condus şcoli dedicate dezvoltării spirituale. În 1904 a fondat o şcoală independentă, numită totuşi Scoala Esoterica a Societăţii Teosofice, care a continuat şi după separarea de această societate, până la începutul Primului Război Mondial, când a fost desfiinţată. Apoi a fost Mystica Aeterna în Ordinul Masonic de Memphis şi Mitraim (1906-1916); şi apoi, Scoala de Ştiinţe Spirituale a Societăţii Antroposofice, fondată în 1923 ca o continuare a Şcolii Esoterice, şi care avea o “clasă” de cultură generală antroposofică şi alte şapte, specializate în educaţie, literatură, arta spectacolului, ştiinţe naturale, medicină, arte vizuale şi astronomie, tratate prin prisma ştiinţei spirituale – antroposofia.

În cursul anului 1924, activitatea sa a ajuns la un punct culminant, el ţinând 330 de prelegeri, cursuri sau conferinţe, de la începutul anului şi până în septembrie, când, epuizat, a trebuit să înceteze orice activitate publică. Şase luni mai târziu, la 30 martie 1925, el s-a stins din viaţa la Dornach (Elveţia).

Am enumerat mai sus câteva dintre realizările practice ale “ştiinţei spirituale” fondată de Rudolf Steiner, lăsând în mod intenţionat la urma abordarea creştinismului sau reîncarnării şi karmei, subiecte asupra cărora Rudolf Steiner a avut o concepţie absolut personală, bazată strict pe experienţa sa spirituală, el fiind creştin declarat, dar non-practicant. În esenţă, a fi “creştin” însemna pentru Steiner căutarea echilibrului între extreme şi capacitatea de a-şi manifesta dragostea în libertate. Dar, în abordarea steineriană a creştinismului apar divergenţe cu gândirea creştină convenţională, şi anume: în ceea ce priveşte reînvierea şi karma, respinse de dogma creştină; în privinţa celei de A Doua Veniri a lui Iisus, pe care Steiner o vede ca fiind doar o apariţie în lumea spirituală şi o altă divergenta importantă, care se referă la genealogia lui Iisus, care este descrisă diferit în două Evanghelii, a lui Luca (26) şi cea a lui Matei (41). Fără a intra în amănunte, subliniem doar diversitatea domeniilor în care s-a manifestat savantul dr. Rudolf Steiner, cel care a dezvoltat ştiinţa spirituală că pe o cale individuală de dezvoltare spirituală. “Cea mai grea a fost trezirea simţului libertăţii interioare şi conştiinţa raportării la Sine” – spunea la 1931, Maria Steiner. „El (Steiner) a putut deveni interpret al faptelor spirituale deoarece gândirea şi vederile sale erau saturate de viaţă şi se desfăşurau cu forţa unui organism natural. Opera sa spirituală se află în faţa noastră: unitatea restabilită a ştiinţei, artei şi religiei”.

Deci, cine a fost Rudolf Steiner? Se poate să nu aflăm niciodată, dacă nu vom intra în adâncul nostru interior, ca să ne găsim propria spiritualitate. Atunci şi poate nici atunci…

*Citeste si “CONSILIEREA SPIRITUALĂ sau DESTIN versus VOINŢĂ” – aici.


Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro