Despre dorința de a plăcea cu orice preț
Dorința de a plăcea celorlalți o avem cu toții, ceea ce diferă este doar intensitatea cu care o resimțim. Se manifestă diferit, atât de la o persoană la alta, cât și de la o vârstă la alta.
La cei tineri, intensitatea dorinței de a plăcea celorlalți este mult mai mare pentru că speranțele, dar și așteptările lor, sunt mai mari. Pe măsura înaintării în vârstă, dorința de a plăcea scade. Experiența de viață, încercările, dezamăgirile, etc. își pot pune amprenta în mod negativ, schimbând radical, ceea ce părea de neschimbat.
Cui nu-i place să fie apreciat, simpatizat, iubit și mai ales, să se simtă iubit? N-am întâlnit pe nimeni care să-mi răspundă că nu i-ar plăcea așa ceva…Pornind de la această idee, în cele ce urmează, vă voi prezenta câteva puncte de vedere ale persoanelor cu care am discutat despre acest subiect, apoi vom analiza și concluziona.
D-ra B. “Duc povara unei mari nemulțumiri. Am o dorință exagerată de a plăcea oamenilor și nu reușesc să scap de ea. Am suportat mai multe intervenții chirurgicale estetice, am cheltuit enorm pe vestimentația pe care o am. Deseori merg la diverse evenimente doar pentru a mă face remarcată și nu pentru că mi-ar plăcea. Este o dependență pe care nu mi-o pot explica și nu am nicio idee despre cum aș putea să o înfrunt. Pot spera la o posibilă vindecare?”
D-nul C. “Fizicul nu mă prea ajută, dar mă străduiesc din răsputeri să fie agreat și simpatizat. Când nu sunt lăudat, este un dezastru. Lumea parcă se prăbușește… iar eu cad odată cu ea. Cuvintele bravo și felicitări au un rol magic, mă resetează complet. Din clipa în care îmi sunt adresate, dispare tot ce a fost greu și/sau neplăcut. De fiecare dată, mă gândesc la posibila viitoare răsplată. Nu e normal, nu e nici corect, însă este o problemă cu care mă confrunt și care mă îngrijorează.”
D-na L. “Sunt o persoană evlavioasă și credincioasă. Îmi doresc ca în fiecare zi să sporesc duhovnicește, însă dorința de a plăcea oamenilor mă ispitește continuu. Lucrul ăsta mă tulbură foarte tare și mă îndepărtează de calea pe care mi-am ales-o. Duhovnicul m-a ascultat, apoi mi-a prezentat punctul său de vedere. Aș dori să aud și părerea dumneavoastră, iar dacă este posibil și o recomandare!”
În cazul d-rei B, dorința de a plăcea cu orice preț trădează insuficienta iubire de care a beneficiat în copilărie. Această insuficiență a determinat apariția unui complex de inferioritate, legat de felul în care a fost percepută de cei din preajma sa. Dorința exagerată de a fi apreciată continuu, i-a afectat stima de sine, dar și încrederea în propriile forțe. Din fericire, acest gen de povară poate fi, destul de ușor, îndepărtată cu ajutor specializat. O altă cale fi umplerea acelui gol emoțional cu dragostea unei persoane a cărei părere și prezență contează mult.
Destui bărbați, între care și d-nul C, mai puțin atrăgători din punct de vedere fizic, pot dezvolta o exacerbare a dorinței de a plăcea (și cuceri) cu orice preț. Gândul la laude și la o eventuală răsplată, trădează necesitatea continuă a confirmării potențialului lor. Cauza poate fi insuficienta recompensare emoțională din partea celor apropiați, dar și o sensibilitate emoțională accentuată. Dacă au șansa de a întâlni persoana potrivită (intelectual, atitudinal, comportamental și fizic) vindecarea se va produce cu o rapiditate uluitoare, lucru mai greu de înțeles de către cei care observă doar efectul și nu cauza.
“Cea mai mare fericire este să simți că cineva te iubește, nu să știi, ci să simți” a spus poetul Nichita Stănescu.
Când l-am citat pe inegalabilul Nichita, d-nul C a lăcrimat discret, apoi mi-a mărturisit că nu a simțit niciodată o astfel de iubire. Bănuiala mea s-a confirmat și a rămas să stabilim, de comun acord, ce ar fi de făcut.
Nu m-am așteptat ca o persoană atât de evlavioasă precum d-na L, să vină la mine și să-mi ceară un punct de vedere în legătură cu ispita sa de a plăcea oamenilor. Surprinsă de noutatea situației, nu mi-am amintit nicio pildă duhovnicească. Mi-am amintit doar declarația celebrei actrițe americane Meryl Streep care a spus “Am pierdut dorința de a-i mulțumi pe cei care nu mă plac, de a-i iubi pe cei care nu mă iubesc și de a zâmbi la cei care nu vor să-mi zâmbească”.
M-a privit mirată și m-a întrebat “Ce legătură are asta cu ce am spus și cu dragostea mea pentru Divinitate?”
“Are, pentru că un om bun și cu credință adevărată, mai ales după o anume vârstă, nu poate face lucruri rele. Demonstrați celor care nu înțeleg vă atitudinea, că nu contează deloc dacă ei vă plac sau nu. Faceți bine, oriunde și oricând, demonstrând celor care se îndoiesc, că dorința de a plăcea oamenilor nu este altceva decât o ispita trecătoare.
Prin ochii unui psiholog dorința de a plăcea cu orice preț, este manifestarea unei necesități afective resimțită din plin, dar niciodată satisfăcută.
Tocmai de aceea, iubiți-l pe cel/cea care vă acceptă cu toate problemele voastre, care nu vă face să vă simțiți vinovat și care nu v-a părăsit când toți ceilalți au făcut-o. Dacă veți reuși, veți constata că dorința de a plăcea unei singure persoane poate fi suficientă să vă declarați… fericiți.
Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici