Se pune atâta preţ pe masă pascală, de fapt numai despre aspectul culinar al sărbătorii se vorbeşte peste tot! Eu mă gândesc la aspectul spiritual al sărbătorii. Îmi vine să strig: “Oameni buni, chiar nu vreţi să vedeţi esenţa, spiritul sărbătorii?” Bineînţeles că tac. Tac şi privesc. Mă doare sufletul când mă gândesc la mieluşeii nevinovaţi-sacrificaţi pentru plăcerea grosieră. Sunt atâtea alimente în lumea asta, care pot hrăni, care pot îndestula!… Mă gândesc la acei miei, nevinovăţia însăşi, drăgălăşenia întruchipată, i-aş lua în braţe, să îmi lipesc obrazul de capetele lor. Parcă ar fi nişte copii… Nu a fost suficient oare sacrificiul Mântuitorului? EL nu ne-a cerut decât să ne iubim Creatorul şi pe semenii noştri. Unde e Iubirea în acest ritual sângeros? Dacă aş avea foarte mulţi bani, aş cumpăra toţi mieii lumii şi i-aş duce undeva departe, într-un loc inaccesibil, unde ar putea trăi liberi, zburdând…
Într-o Lume Noua nimeni nu va mai mânca miei! Sper… şi oamenii se vor hrăni, ca în Paradis – căci acea lume va fi de fapt un Paradis pământesc – doar cu fructele arborilor divini…

Carmen Cortez