Suntem la începutul Revoluției tehnologice de o anvergură inimaginabilă. În era actuală – profund digitală – inteligența artificială joacă poate cel mai important rol în generarea de conținut online. Articole de știri, recenzii de carte sau de film, simple postări, eseuri, filmulețe explicative – toate acestea sunt însușite într-un mod personal, deși ele sunt generate de programe precum ChatGPT, Chatsonic, Chinchilla, Bloom, Replika sau, mai nou, Deepseek. Pentru ochiul neformat, ele sunt aproape imposibil de deosebit de cele scrise sau create de om. Totuși, există anumite indicii care ne pot ajuta să discernem între postările artificiale și cele umane.

* O trăsătură evidentă a postărilor sau filmulețelor generate cu ajutorul inteligenței artificiale stă în consistența folosirii excesive a unui ton neutru. Spre deosebire de creația umană – care ține seama de dispoziție, subiect ori public – inteligența artificială menține o structură bine organizată, lipsită însă de fluctuații emoționale, ironie sau umor, având chiar mici digresiuni și divagații de la subiect.

* De asemenea, inteligența artificială repetă excesiv cuvinte ori chiar propoziții întregi, sub diferite forme. Modelul lingvistic folosit de astfel de programe tinde să urmeze un anumit tipar standardizat pentru expresii.

* Am observat de-a lungul timpului expresii precum “Viața nu se rezumă la acumularea de bunuri materiale, CI la construirea de amintiri și relații autentice”. Atât de tare a început să-mi sară în ochi conjuncția “ci” – încât am început să o evit în crearea textelor. Cele structurate de inteligența artificială sunt pline de opoziții, corecții sau clarificări. Nu prea veți vedea “dar”, “însă” sau “mai degrabă”.

* Oferirea faptelor și informațiilor generale, fără însă a aduce o perspectivă originală ori o interpretare critică. Inteligența artificială oferă răspunsuri într-un mod exhaustiv, fără exemple relevante ori personale. Chiar dacă ar oferi exemple, ele sunt adesea lipsite de credibilitate – forțate chiar. Adesea, textele sunt pline de afirmații vagi, lipsite de conținut, detalii specifice sau date.

* De obicei, inteligența artificială nu face greșeli de scriere ori gramaticale. Nu folosește regionalisme ori expresii colocviale. Respectă o structură rigidă – într-un mod clar și coerent, folosind însă fraze generice, cu introduceri și concluzii previzibile.

* Inteligența artificială nu poate percepe emoțiile, iar textele ori videoclipurile generate sunt impersonale. Oferă răspunsuri insensibile dintr-un punct de vedere al contextului, neavând abilitatea de a oferit referințe culturale. Ne putem da seama imediat că ne aflăm în fața unui text sau video generat artificial datorită emoțiilor false, teatrale și generale.

* Există și anumite tehnici pentru identificarea textelor generate cu ajutorul inteligenței artificiale. Sunt softuri – precum OpenAI Detector ori GPTZero – care analizează stilul lingvistic folosit, verificând astfel generarea sau nu a textului într-un mod artificial. Totuși, există și posibilitatea interpretării eronate.

Consider de o importanță majoră faptul că publicul trebuie să fie capabil să discearnă între texte, între aceste tipuri de conținut – uman și artifical. Inteligența artificială se pricepe, într-adevăr, să creeze conținut rapid, mai ușor de digerat și de citit, ori poate mai coerent. Cu toate acestea, nu trebuie să pierdem din vedere calitatea umană – emoția, creativitatea sau valoarea stilistică. Nu vom putea ignora utilitatea inteligenței artificiale. Această revoluție tehnologică nu trebuie privită neapărat ca un pericol iminent, dar nici ca pe o salvare.

Granițele între om și mașină au devenit difuze în ceea ce privește crearea de texte sau videoclipuri, iar discernământul nu se referă automat la capacitatea de a identifica sursele și atât. Este vorba despre alegerea conștientă a ceea ce consumăm.

Andrei Mihai Drăgulin