“Un fel de WC pentru toate relele lumii”

Dupa citirea articolului “Vampirismul energetic la români” de la pagina 309 din volumul “Intre psihologie si parapsihologie“, mi-am amintit o “mica” observatie pe care profesoara mea de engleza mi-a facut-o chiar la inceputul studiului limbii engleze. Cum orice invatare a unei limbi straine incepe cu : salutul, mi-a atras atentia in mod special ca intotdeauna raspunsul la intrebarea (de complezenta) : “ce mai faci?” sau “cum iti merge?” este : multumesc! sunt bine (sau) foarte bine! si in nici un caz nu incepi sa te plangi de dificultatile pe care le ai, de diferitele suferinte pe care le porti… etc. Este inadmisibil asa ceva! Bineinteles, exceptie fac doar persoanele care sunt foarte-foarte apropiate sau situatiile extreme.
Va propun sa analizati si dvs. cum decurge o conversatie pe care o aveti cu o cunostinta, un fost coleg, un fost sau actual vecin…
Am sa va retin atentia doar cu doua exemple:

• Eram intr-o Banca cu diverse probleme de rezolvat, ma intalnesc cu o fosta colega de serviciu si ea acolo cu problemele ei. Ne salutam, ne adresam fireasca intrebare: “ce mai faci ?”… si-apoi a urmat un monolog jenant, penibil, ridicol, iritant, enervant, inebunitor… lipsit de orice noima! Am aflat cum I s-a furat portofelul din poseta (dupa ce nu mai primise salariul de cateva luni), copiii ei nu sunt seriosi, sotul ei bea, soacra ei este rea, mama ei este bolnava, un fost coleg de-al nostru a murit… etc…. etc…. dar nu mi-a spus nimic despre faptul ca ea este sanatoasa si apta de munca, ca tatal ei este sanatos si o ajuta pe mama ei, ca de fapt copiii ei sunt foarte seriosi si stiu ce vor sa faca cu viata lor, ca fiica unei alte colege a devenit campioana… nimic din toate acestea nu mi-a spus.

• Celalalt exemplu este chiar putin mai invaziv: sunt acasa, am o zi libera in fata mea, decid sa mi-o petrec in modul cel mai placut mie. Apare la usa mea o vecina, a stat o ora… interval de timp in care am aflat cat de tare se imbata ginerele ei, ce casnicie nefericita are fiica ei (credeti-ma, situatia nu este noua, ea dureaza de vreo 10 ani!), ce nereusite la scoala are nepoata ei (nu-I de mirare!), despre problemele vecinilor, ale prietenelor fiicei ei… si cand le-a epuizat, a constatat ca a trecut deja o ora, trebuie sa plece la coafor… “Pa! te-am pupat!” si a plecat “uitand” sa ma intrebe, de forma: “dar tu ce mai faci?” Nu cred ca am pronuntat un cuvant tot timpul vizitei ei.

Ambele persoane despre care v-am vorbit, credeti-ma, dispun de o energie nativa debordanta, dar, dupa parerea mea, foarte prost orientata!!!
Din nefericire, eu nu dispun de o asemenea “forta” ca a lor si dupa fiecare din aceste intalniri am fost “epuizata”, absolut fara folos si in detrimentul meu, evident! Sau poate, pentru ele, este un mod de a se incarca? dar cum? in ce mod? in ce fel? Oricum, o imagine “plastica” a aparut in mintea mea: esti considerat un fel de WC pentru toate relele lumii, iar tie nu-ti ramane decat sa tragi apa! adica sa te “igienizezi” mental, spiritual!
Ce pot afirma insa cu convingere ca si acestea sunt forme de “VAMPIRISM ENERGETIC” la noi, la romani, iar o schimbare in “constiinta colectiva” (cum se exprima autorii articolului care m-au inspirat) sunt de o stringenta necesitate si actualitate.

Maria Bos – Brasov