Toată lumea știe că “a schimba” înseamnă a înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva. Dorința de schimbare poate fi legată de dorința de afirmare, de tinerețe, de dorința de a experimenta și descoperi posibilități, oportunități, chiar și o nouă aventură. Reticența la schimbare poate fi legată de experiențe/evenimente mai puțin plăcute, de o vârstă trecută de prima tinerețe, de temperament, de conștientizarea unor riscuri sau limitări, posibil de frici mai vechi, gestionate cu dificultate.

Analiza schimbărilor și a impactului acestora asupra psihicului uman nu este o preocupare doar a psihologilor. A preocupat și filozofii antici. Cel care a concluzionat “Schimbarea este unica constantă în viață” a fost filozoful grec Heraclitus (mai cunoscut sub numele de Heraclit), încă din anul 535 îHr. Cu timpul, concluzia sa a fost reformulată și preluată cu succes de politicieni pentru a-și convinge electoratul, dar și de oamenii de afaceri pentru a-și convinge partenerii de afaceri sau pentru a face reclamă produselor proprii.

Titlul ales “Despre gânduri și schimbări” nu l-am ales la întâmplare. Sugerează faptul că nu mă refer doar la schimbări, ci și la gândurile care pot însoți schimbările. Orice om poate avea parte de schimbări, posibil de o serie de schimbări, care-i pot schimba total viața. Multe persoane pe care le cunosc se confruntă (sau sunt în așteptarea) unor schimbări. O schimbare dorită poate crea o atmosferă de bucurie, mulțumire, încântare, chiar speranța de mai bine. O schimbare neplăcută poate genera teamă, nesiguranță, furie, dezamăgire cu gândurile aferente. Ce se pierde din vedere este faptul că orice transformare, benefică sau nu, poate afecta emoțional, mental și fizic. Cele dorite ne fac mai curajoși, mai încrezători în forțele proprii, mai întreprinzători și mai optimiști decât am fost. Schimbările dorite și reușite ne ajută să ne descoperim noi calități, noi abilități, uneori să ne reinventăm. Cele neplăcute și nedorite ne scot din zona de confort, ne pot întrista, ne pot îngrozi, înspăimânta, ne pot obliga să facem alegeri la care nu ne-am fi gândit vreodată, apoi să găsim soluții salvatoare pentru a rezista.

Din păcate, schimbările pot fi și inevitabile. O astfel de schimbare poate fi declanșarea unei boli grave sau activarea unei boli vechi. Se nasc întrebări de genul “Ce se va schimba odată cu agravarea bolii?”, “Cum îmi va schimba viața afecțiunea pe care o am?” sunt doar două exemple care necesită altfel de răspunsuri, corespunzătoare situației nou apărute. Este o dovadă în plus că schimbarea poate fi un factor de stres major, oferind posibilitatea înțelegerii corecte a fricii de schimbare. Teama de schimbare se bazează pe întâmplări nefericite, dar și pe incertitudine, precum și pe sentimentul de a fi total nepregătit(ă).

Foarte important poate fi modul în care alegem să răspundem la ea. Eu nu am fost și nici nu sunt un fan al schimbărilor, însă am făcut tot ce mi-a stat în putință să mă adaptez. Mi-am dat seama că ceea ce ne diferențiază este tocmai adaptabilitatea, mai ales atunci când suntem forțați să participăm la schimbare într-un mod activ. Mi-am controlat gândurile, reacțiile, deși a fost mai dificil decât mă așteptam. Am încercat să rămân optimistă, deși nu mi-a reușit întotdeauna. Cu timpul, mi-am dezvoltat abilitatea de a anticipa schimbarea. Mi-a fost frică, însă nu m-am lăsat cuprinsă, în totalitate, de ea. M-am convins că nu e bine să mă arunc cu capul înainte și că trebuie să iau în calcul toate riscurile. Efortul meu a fost semnificativ, însă m-a ajutat enorm în lupta de a obține ce mi-am dorit.

Recomandarea mea este să abordați toate schimbările într-un mod cât mai personal cu putință. Păstrați-vă viața privată numai pentru dumneavoastră. Mă refer la schimbările, atât pozitive cât și negative. Nu le mai postați pe rețelele de socilalizare, puteți atrage invidii, reacții nedorite, comentarii răutăcioase sau false. Nu toți se bucură de realizările dumneavoastră!
Gândurile legate de schimbări pot și gestionate mult mai ușor cu ajutor specializat și nu cu like-uri. Aveți în vedere că oamenii nu pot distruge ceea ce nu știu, motiv pentru care gândurile legate de schimbare nu trebuie împărtășite tuturor.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici