Poveștile și basmele nu ar mai avea savoare dacă nu am percepe, undeva în adâncul Sufletului, că există un adevăr tainic în ele. Și da, unele nu sunt simple povești menite să adoarmă pruncii, ci chei către mistere vii.

Din fericire, anumite aspecte ale Metafizicii au putut fi transmise prin arta scrisului sau prin imagini. Acolo, discret și fermecător, s-a ascuns o lume de simboluri care deschide porți către necunoscut și trezește o fascinație aparte.

Dar să vorbim despre Alchimist. El nu este doar un concept, ci o realitate rară, greu de întâlnit. Nu e omul laboratorului plin de cărți și substanțe, ci o prezență vie, o ființă pentru care Alchimia înseamnă transformarea însăși a existenței.

Tot ceea ce atinge prinde viață, se schimbă, devine aur, chiar și atunci când intenția pare contrară. Și când face rău, face bine. Acesta este paradoxul ce îl însoțește: un blestem și, în același timp, un dar.

El trăiește liber și șarmant, cu o aură de mister și magnetism greu de descris. Vârsta lui nu poate fi încadrată; chipul, deși vizibil, rămâne mai puțin important decât vibrația pe care o emană. În jurul lui plutește un sentiment de exclusivism, ca și cum întâlnirea cu el ar fi o inițiere.

Alchimistul nu se atașează de nimeni, pentru că lumea însăși este atașată de el. Întregul îi aparține și, totuși, nu-i aparține. Este centrul unui dans invizibil în care realitatea se modelează firesc în jurul pașilor săi.

Miracolele lui nu sunt rodul voinței, ci al prezenței. Fără să ceară, fără să caute, schimbarea se produce în cei care îl întâlnesc. Așa s-a născut, ca o fărâmă de Paradis coborâtă printre oameni.

Pentru cei care îi ies în cale, el devine o experiență imposibil de uitat. O întâlnire cu Alchimistul lasă urme de aur în memorie și redeschide porți interioare pe care nici nu știai că le porți. Uneori, e suficientă o privire, o atingere, un gest, ca să simți că întreaga ta viață a primit o nouă direcție.

El este cel căruia nu-i poți refuza nimic. Nu pentru că ar cere, ci pentru că atracția lui se transformă într-o dorință firească de a dărui. Și, în taina acestei întâlniri, descoperi că nu faci decât să-ți dăruiești ție însuți ceva ce nu știai că așteptai.

Poate că l-ai întâlnit deja, într-o clipă scurtă, într-un loc neașteptat. Poate că atingerea lui, fie ea fizică sau sufletească, ți-a schimbat cursul vieții. Și poate că acum, prin simpla reamintire, simți din nou chemarea aceea misterioasă.

Alchimistul este prizonier și stăpân al lumii deopotrivă. Un străin familiar, un vrăjitor tăcut, un om care poartă în sine răspunsurile nerostite. Prin el, descoperim că suntem parte din aceeași lucrare de transformare, că Împreună Creștem în taina Alchimiei, între iubire, pasiune și Cunoaștere Universală.

Adrian Valerian Antonovici