Am mâinile prea mici!

Plânsete! Lacrimi de copil mic care nu mai știe ce să mai facă! Are o familie în care rolurile sunt foarte bine distribuite. Mama, instanța ce coordonează totul, vrea ca și fiii ei să știe de treburile casei, de cele ale grădinii, ale viei. Cel mic învață greu astfel de lucruri. Are opt ani. Și-a murdărit șosetele albe la fotbal și mama vrea să și le spele singur. Încearcă! Cu răbdare! Palmele lui nu știu să țină șosetele murdare, îi tot alunecă, se stropește. Mâinile lui ar ține mai degrabă o carte sau un pix.
Fratele lui s-a descurcat, a terminat și a fugit. Printre observațiile mamei copilul cel mic reușește să exclame:
-Am mâinile prea mici, mamă!

Regina știe de mine?

Peste ani, Tudor, același Tudor care nu a reușit să-și spele șosetele, povestește copilului său despre lună, soare, flori, iarbă, oameni, computere. Despre Anglia spune mai multe, a locuit acolo o vreme, a condus cu succes o firmă, a învățat multe. Cel mic ascultă, e impresionat de istorie, absorbit de povestea Reginei. Curios își întreabă tatăl la un moment dat:
– Regina știe de mine?
– De ce-ar trebui să știe despre tine Regina?
– Pentru că am un tată bun!
– Desigur, Regina știe de tine! vine răspunsul tatălui, răspuns care-l așază pe copil în poveste. Aceeași poveste în care el încerca odinioară să spele o pereche de șosete!

Ana Koman – Editor online