De Sărbători, mai ales iarna, este la modă să se vorbească despre generozitate și despre cât mai multe exemple de generozitate. “De Crăciun fii mai bun” este sloganul preferat, care efectiv, inundă toate mijloacele de comunicare. Am decis să aleg un alt subiect. Adică? Să analizez și apoi să vă povestesc despre lăcomie și câte puțin despre zgârcenie.
Conform Dex, lăcomia, la propriu, înseamnă pofta exagerată de a mânca sau bea, iar la figurat, dorința exagerată de câștig sau avere. Pe lângă dorința exagerată de a avea, de a acumula, caracteristice lăcomiei sunt și: sentimentul de îndreptățire, lipsa empatiei, lipsa recunoștinței, graba. Lăcomia nu este o simplă dorință, este dorința bolnăvicioasă de a avea mai mult decât este necesar, percepută de majoritatea semenilor noștri drept un defect (moral).
Despre lăcomie se spun și s-au spus o mulțime de lucruri, începând cu filozofii antici până la filozofii din zilele noastre. S-au inventat povești gen “Povestea lui Hagi Tudose”, dar și proverbe între care amintesc: “Lăcomia strică omenia”, “Lacomul mai mult pierde și leneșul mai mult aleargă”, “Nu se mulțumește nici în car, nici în căruță, nici în teleguță”, “Lacomul fără rușine pentru o îmbucătură de pâine, te vinde ca pe un câine”, etc.
Și eu, ca mulți alții, am întâlnit destui oameni lacomi. Nu le-am perceput lăcomia drept un defect, însă m-am întrebat, chiar foarte tânăra fiind, ce se ascunde în spatele acestui comportament. Am căutat o explicație psihologică și am ajuns la o concluzie personală. Voi aborda lăcomia drept un mecanism psihologic cu asocierile și manifestările ei specifice. Psihologic, lăcomia este asociată cu goluri emoționale și afective, pe care persoanele respective încearcă să le umple cu bani, cu obiecte, cu bunuri materiale de orice fel. Problema este că acele goluri nu se umplu niciodată pentru că ele nu sunt de natură materială, ci emoțională (unii zic și spirituală). Nevoia permanentă de a le umple crează adicție, iar creierul uman se adaptează rapid. Chiar atunci când se obține mult, mintea cere, continuu, mai mult. Din punct de vedere psihic, lăcomia generează frustrare, nefericire, anxietate. Din punct de vedere fizic, dorința nestăpânită duce la mâncat compulsiv, la abuz de alcool și substanțe, chiar la muncă în exces, cu consecințe dezastruoase asupra sănătății. Relațional, oamenii lacomi văd doar interesul personal, nimic altceva. Cei apropiați lor își pierd rolul avut anterior și devin posibile surse de câștig. Din punct de vedere social, s-a ajuns la concluzia că lăcomia nu există doar la nivel personal, se amplifică în sisteme politice și economice, superconsumul fiind dovada cea mai evidentă.
Ecologiștii afirmă că lăcomia este o veritabilă boală care distruge planeta și pe locuitorii ei. Este o boală distructivă, foarte periculoasă, declanșată tocmai de dorința de a deține fără limite.
Mi s-a cerut să explic, din punct de vedere psihologic, de ce o respectabilă doamnă își cumpăra în neștire rochii, deși avea zeci acasă, afectând grav, în mod repetat, bugetul familiei. În urma unei simple discuții am descoperit că această dorință necumpătată venea din copilăria nefericită pe care o avusese. Își dorise foarte mult propriile rochii, însă nu purtase decât rochiile uzate ale surorilor mai mari. Aceeași problemă a avut-o și o doamnă care, ajunsă la maturitate, își cumpăra tot felul de ursuleți și păpuși…spre disperarea familiei care ajunsese să urască jucăriile. De ce să le urască? Pentru că le aglomerau casa și pentru că banii familiei ar fi trebuit să aibă o cu totul altă destinație. În copilărie își dorise foarte mult jucării, însă nu avusese niciuna…
De ce le este atât de greu să pună stop? Explicația a fost dată de neuroștiință. Dopamina (neurotransmițătorul plăcerii și motivației) este eliberată nu atunci când ne dorim ceva anume, ci atunci când anticipăm dorința. Odată ce a fost satisfăcută, ea nu este stopată, trebuie întreținută în continuare…
Ce se poate face împotriva lăcomiei odată instalată? Cel mai important lucru este conștinentizarea că dorința respectivă a devenit exagerată. După conștientizare, concentrați-vă pe ce aveți și nu pe ce considerați că lipsește. Observați simplitatea și cumpătarea celor din jur și înțelegeți că, atât una cât și cealaltă, vă pot oferi acea liniște sufletească care lipsește.
Este adevărat, cei lacomi vor să acumuleze, să stăpânească, cât mai mult posibil, închipuindu-și că prin averea pe care o dețin pot să controleze fiecare aspect al vieții lor. Din păcate, banii le conduc existența, iar ei nu se mai pot bucura de nimic.
Învățăturile bisericești nu condamnă dorința oamenilor de a se îmbogăți. Condamnă exagerarea, lipsa de măsură o oamenilor, considerând că păcatul lăcomiei este cel care-i chinuie, împiedicându-i să fie mulțumiți și fericiți. Lăcomia este întreținută tocmai de dorința de putere, dar și de sechelele unor amintiri dureroase. Poate fi un dușman redutabil, dar nu invincibil, aspect dovedit de toți cei care au reușit să o corecteze.

Persoanele zgârcite caută să obțină un câștig din orice situație sau interacțiune. Singurul aspect care-i preocupă este numai propriul interes. Din punct de vedere psihologic, zgârcenia ascunde lipsa de afecțiune cu care s-au confruntat la un moment dat al vieții. De ce zgârcitul este atât de obsedat de bani? Pentru că se simte în nesiguranță, caută mereu să se protejeze, imaginându-și că numai așa își poate asigura un anume confort. Spre deosebire de lacom care acumulează și consumă, zgârcitul adună în permanență, fără să-și consume averea, cheltuind foarte puțin, spre deloc.
Atât lacomii cât și zgârciții caută să-și justifice comportamentul, fiind ferm convinși că ceea ce fac este normal și corect. M-am străduit să vă explic sintetizat acest comportament, știind foarte bine cât de rău sunt priviți. Este adevărat, felul în care oamenii își administrează resursele financiare poate spune destul de multe despre personalitatea lor.
Poate că acest articol va da de gândit și va aduce unele clarificări. Rog a nu se confunda cumpătarea cu zgârcenia, nici cu lăcomia. Cumpătarea în ziua de azi este o cerință, o necesitate, pe când lăcomia și zgârcenia pot fi considerate, psihologic vorbind, niște traume nerezolvate.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici