Cred că nu-mi voi deranja prea mult prietena dacă voi trada una dintre conversaţiile noastre dintr-o zi de plajă. Îmi spunea că merge o săptămână la un seminar organizat de compania la care lucrează  pentru a învăţa despre un nou concept, cel de „vânzări emoţionale”. Mărturisesc că ceva mai ştiam despre acest subiect, ca  mai toată lumea, dar i-am cerut prietenei mele să-mi împărtăşească la întoarcere experienţa câştigată, gata fiind s-o aplic în domeniul în care muncesc. Nu credeam însă că voi fi prima  dintre noi  care va experimenta conceptul înainte de a-l înţelege şi accepta teoretic!
Vara, soare, caniculă! O felie de pepene abia scoasă din frigider salvează deseori pe un asemenea timp o masă copioasă. Scenariul cumpărării unui pepene este unic! Cred că este singurul fruct pe care nu vrei să-l guşti până acasă, deşi vânzătorii tot te îndeamnă să accepţi să ţi-l încerce:  „Va fac o ţăpuşă, vă rog!  Mi-l aduceţi înapoi dacă nu e bun!” N-am aplicat  încă „pepene – retur”!  Mi s-ar fura intimitatea mesei!
Obişnuiesc ca înainte de a  mă retrage spre casă să mă opresc în faţa unei tarabe pentru a-mi cumpăra fructe, legume, câteodată şi un pepene. Vânzătorul, un om îngrijit îmbrăcat, îşi aranja cântarul vorbind despre respect. M-am angajat imediat în discuţie proclamând a nu ştiu câta oară că nu-ţi trebuie vreo şcoală pentru a fi politicos şi că pe stradă nu ne cunoaşte nimeni după diplome, mastere, doctorat sau funcţii, ne respectă pentru că ştim să fim toleranţi, răbdători, morali cu noi şi cu alţii. A fost încântat de confirmarea mea. I-am cerut un pepene copt, s-a oferit el să mi-l aleagă, adăugând faptul că un om care gândeşte în acelaşi mod ca şi el trebuie răsplătit!  (Am zâmbit!) Vânzare emoţională! Am acceptat!
Alege pepenele, se cam bâlbâie la socoteli, mai cântăreşte, mai calculează, ezită! Uitase să-mi spună că pepenii erau de două categorii: unii scumpi, alţii ieftini, îmi alesese unul scump, dar foarte bun, pe care nu-l pot refuza! Evident! Vânzare emoţională! Mă interesa produsul, nu preţul!
Plătesc fără comentarii. A uitat să-mi spună că sacoşa nu intră în preţ, desigur nu mă deranja nici acest fapt dacă luam în calcul ce pepene bun am cumpărat!
La despărţire mi-a spus cele mai frumoase cuvinte, auzite de la un străin cunoscut cu câteva minute înainte, mi-a urat  să am parte de noroc toată viaţa şi să fiu fericită!
Fără să ştie omul din faţa mea îşi încheia prima vânzare emoţională autentică, urmărită de un cumpărător, încă neiniţiat în domeniu!

Ana Koman – Editor online