Cu sute de ani în urmă, bolnavii psihici erau considerați blestemați și aproape toți cei care-i întâlneau, se fereau din calea lor. Se pare că bolnavi psihici au existat din cele mai vechi timpuri și chiar au fost percepuți drept un potențial pericol. Comportamentul deviant, agresivitatea, cruzimea, absența emoțiilor erau indicatori suficient de convingători pentru a-i face pe cei din preajma lor ceva mai atenți și mai precauți.
În zilele noastre, bolnavul psihic face parte din categoria oamenilor bolnavi, însă acest tip de boală consider că nu este pe deplin înțeleasă. Știu ce afirm și mi-o asum, mai ales că am fost martoră, fără voie, la diverse astfel de momente care m-au lăsat, efectiv, fără cuvinte.
Sunt diverse tipuri de tulburări psihice, împărțite în mai multe categorii în funcție de o multitudine de factori:
– schizofrenia este o tulburare mentală severă care afectează gândirea, comportamentul, percepția, caracteristice fiind fixațiile, halucinațiile, discursul fără logică și nu în ultimul rând, delirul. Nu se poate vindeca, însă poate fi ținută sub control cu ajutorul medicației prescrise numai de către un medic specialist, luată continuu conform recomandărilor;
– tulburările de anxietate (fobiile, atacurile de panică) implică îngrijorări obsesive, frici exacerbate fără un motiv real;
– tulburările de dispoziție (tulburarea bipolară, depresia) caracterizate prin schimbări semnificative ale stării de spirit, de la euforie până la tristețe extremă;
– tulburările de personalitate (cum ar fi tulburarea bordeline) caracterizate prin comportamente ciudate care nu corespund normelor sociale;
– tulburările de alimentație (bulimia, anorexia) care sunt afecțiuni ce implică preocupări obsesive față de alimente și greutate; au un impact negativ asupra sănătății fizice și emoționale.
Bolnavul psihic are un impact profund negativ asupra vieții familiei aparținătoare. Impactul asupra familiei depinde de severitatea bolii sale, dar și de tipul afectării mintale. Acest gen de bolnav provoacă dificultăți financiare semnificative, un stres emoțional extrem, dificultăți de organizare, afectarea relațiilor de colaborare și/sau prietenie. Este insensibil la dificultățile și la suferința celorlalți, dă dovadă de un egoism greu de descris. De obicei, comunicarea cu un bolnav psihic este foarte dificilă, motiv pentru care relațiile cu cei apropiați devin tensionate.
Fără să exagerez, pot afirma că trăind alături de o persoană cu tulburări psihice este ceva copleșitor, evoluția bolilor psihice fiind progresivă și nu liniară. Din nefericire, familia aparținătoare poate fi izolată (din punct de vedere social) din cauza stigmatului asociat afecțiunilor psihice. Necesitatea de a oferi în permanență îngrijiri, crează reale dificultăți de integrare și de menținere a unor relații sociale normale. Am observat că diagnosticul de boală psihică este mult mai greu de acceptat decât o boală fizică severă. De ce credeți? Pentru că declanșează întotdeauna reacții emoționale negative, determină o multitudine de alte probleme, pronosticul bolilor psihice fiind, de obicei, nefavorabil.
Se spune ( îngrozitor de des) că membrii familiei au o influiență majoră, fiind principalii aliați în lupta cu boala. Cred că este valabil doar pentru bolnavii care-și conștientizează problema, pentru ceilalți nu, povara fiind foarte mare pe umerii celor ”condamnați” să-i îngrijească.
Înțelegerea simptomelor diverselor tulburări poate fi de mare ajutor, însă nu este ușor. Tocmai de aceea, poate fi extrem de benefic un ajutor specializat, dar marea majoritate a oamenilor din România nu și-l permit… iar acest aspect este un semnal care ar trebui să îngrijoreze societatea. Pe lângă greutăți financiare greu de imaginat, cei care îngrijesc un bolnav psihic se confruntă cu niveluri enorme de stres, cu conflicte interpersonale, cu perturbarea activităților atât familiale cât și profesionale.
În România, pentru internarea unui bolnav psihic există câteva opțiuni, pe care le voi prezenta în cele ce urmează. Spitalele de psihiatrie sunt principalele unități specializate pentru asigurarea unui tratament de specialitate, însă durata internării poate fi limitată la aproximativ două săptămâni, datorită numărului mare de solicitări și costurilor ridicate ale tratamentelor. Secțiile de psihiatrie din spitalele județene oferă posibilitatea internărilor în situații de urgență, pot asigura un tratament pe termen scurt, uneori și posibilitatea transferului la alt spital de psihiatrie. Centrele de sănătate mintală sunt unități ambulatorii care pot oferi o evaluare psihiatrică și eliberarea rețetelor periodice cu regim special. Clinicile private de psihiatrie sunt o alternativă de lux ai căror beneficiari sunt numai cei cu posibilități financiare deosebite. O clinică privată de psihiatrie asigură condiții de cazare net superioare celor oferite de un spital obișnuit, programe personalizate de tratament, psihoterapie individuală, însă cu costuri pe măsura serviciilor oferite.
Internarea bolnavului psihic poate fi atât voluntară, cât și involuntară, mai ales atunci când reprezintă un pericol pentru sine sau pentru societate. Indiferent de opțiunea aleasă, cei care au în îngrijire un bolnav psihic, datorită epuizării fizice si psihice, a neputinței în fața comportamentelor imprevizibile, pot dezvolta grave tulburări emotionale și/sau declanșarea unor boli fizice grave prin somatizare. În ultimii ani, s-au înregistrat numeroase cazuri de deces a îngrijitorilor cu mult înaintea celor îngrijiți. Este o realitate cruntă, dureroasă, nu o probabilitate, dar autoritățile medicale nu o semnalează, o ascund ca un gunoi sub un preș al indolenței…
În concluzie, precizez că am scris acest articol nu numai pentru a evidenția eforturile și sacrificiul făcut de cei/cele care au ghinionul de a îngriji un astfel de pacient, ci pentru a atrage atenția asupra greutăților și pericolelor la care aceste persoane sunt expuse. Îmi doresc că acest articol să fie distribuit masiv, poate așa voi reuși să-i conving pe decidenți (și pe organele de ordine) că boala psihică nu este o boală ca oricare alta. Este un tip de boală urâtă, periculoasă, perfidă, atât pentru cei afectați cât și pentru cei obligați să o suporte, pentru că nimeni nu s-a gândit la ei.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici