Ori de cate ori, ceva din viata noastra nu merge asa cum am sperat, cautam o explicatie. Ne intrebam ce, unde si cum de am gresit, cautand sa descoperim singuri (sau cu ajutorul cuiva apropiat) un posibil raspuns.
Cu ceva timp in urma, cineva mi-a cerut sa-i prezint, doar in cateva cuvinte, in ce consta o sedinta de consiliere psihologica. Era mare amator de rebus si avea o mare slabiciune pentru raspunsurile condensate. I-am raspuns imediat „Discutii, intrebari si raspunsuri”, ceea ce l-a amuzat copios si m-a rugat sa ne vedem.
Dupa prima sedinta de consiliere am descoperit ca intrebarea sa era un veritabil test. Am evitat folosirea directivitatii pentru a nu-l indeparta si am descoperit imediat ca omul cauta un raspuns in legatura cu incapacitatea sa de a gasi un terapeut, compatibil cu felul sau dificil de a fi. Refractar si schimbator, parea ca tot ce-si doreste este sa vorbeasca despre amintiri neplacute care-l chinuiau de mai multi ani si despre trairi care nu si le putea explica. La inceput, nu ma lasa deloc sa vorbesc si imi tot repeta ca este in cautarea unei persoane profesioniste si rabdatoare, incercand fara nici un fel de diplomatie, sa ma chestioneze in legatura cu pregatirea mea profesionala. Se astepta sa ripostez, dar l-am dezarmat prin atitudinea mea toleranta si prin raspunsurile binevoitoare, scurte si la obiect. Pana la urma, plictisit de atatea incercari de a ma enerva, a renuntat la monolog si a inceput sa-mi dezvaluie motivul apelarii sale la consilierea psihologica. „Am venit la dumneavoastra pentru ca imi place sa vorbesc si sa port dialoguri linistitoare, in acest moment fiindu-mi din ce in ce mai greu sa ma desprind de scaun si sa plec. Nimeni nu a reusit cu mine asa ceva si tocmai de aceea, consider ca merit un raspuns.”
„A fi impreuna este un inceput, a ramane impreuna este un progres, a lucra impreuna este un succes” spunea marele magnat Henry Ford partenerilor sai, incercand sa-i mobilizeze pentru a-si asigura succesul afacerilor. Consilierea psihologica este tot un fel de parteneriat, iar regulile obtinerii succesului ar fi cam aceleasi. Eu stiu ca un raspuns convingator poate schimba o viata, dar nu intotdeauna functioneaza ca si o solutie. Continuarea discutiilor intre un terapeut si clientul sau, poate duce la descoperirea a ceea ce chiar merita un raspuns.

In societatea contemporana la moda, sunt indicatiile pretioase venite tocmai de la cei aflati „pe margine”. De exemplu, oamenii aflati in tribunele sportive, rontaind seminte si tragand ocazional cate o „dusca” din ceva, ii invata pe jucatorii din teren cum sa joace meciul, desi dansii nu ar fi in stare sa alerge nici 200 de metri plat.
Internautii, majoritatea sub anonimatul unor porecle care de care mai ciudate, fac tot felul de comentarii la ceea ce citesc (complet sau pe sarite) pe Internet, chiar daca inteleg mesajul sau nu. Cum sa poata dovedi ca au dreptul la libera opinie si de la Revolutie incoace, si la libera exprimare? Doar scriind fel si fel de opinii, care de care mai legate de realitate sau nu… Din punctul meu de vedere, este foarte trist ca s-a ajuns a li se da o asemenea importanta, in plus, am vazut ca li se mai si multumeste pentru asta.

Legat de cele doua aspecte prezentate anterior, cred ca ar mai fi ceva de adaugat. Succesul in consilierea psihologica se poate obtine, indiferent daca X sau Y isi dau cu parerea. Conteaza foarte mult disponibilitatea clientului de a fi ajutat si de a respecta/urma recomandarile primite, disponibilitatea terapeutului de a ajuta neconditionat, de a ierta atitudini sau vorbe necontrolate, de profesionalism si nu in ultimul rand, compatibilitatea emotionala intre cei doi.
In viata, „lucrurile frumoase sunt putine… Daca le lasi fara raspuns, e pacat”, dar asta nu am afirmat-o eu, ci marele nostru scriitor Camil Petrescu.
Dar atentie, intre lucruri frumoase si anumite intrebari este o mare diferenta…

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici