Se spune că orice început are întotdeauna și o încheiere. A scris despre asta cunoscuta scriitoare Ursula Sandner, dar și alții. Din punctul meu de vedere, atunci când scrii sau vorbești despre așa ceva, poate fi un indiciu că dorești să sistezi o comunicare sau oferi o subtilă explicație de ce ai făcut-o.
Referitor la noile începuturi, eu văd lucrurile altfel. Îmi place să privesc orice început ca un punct de plecare, ca un moment inițial de la care poate începe sau cu care se poate începe ceva. Optimismul nu a fost niciodată punctul meu forte, însă lucrurile s-au schimbat radical din momentul în care un nou început a devenit lecție de viață, oferită de o persoană mult mai încercată de viață și foarte dragă mie. M-am străduit să asimilez ce era de asimilat, să-mi fie de folos în cele mai dificile momente, dar și să o ofer, la rându-mi, așa cum mă pricep mai bine, celor interesați.

Pentru majoritatea dintre noi, începutul calendaristic al unui nou an nu este doar un simplu început. Este momentul în care ne facem planuri și dăm frâu liber speranțelor de mai bine, indiferent de starea fizică, materială, spirituală în care ne aflăm. Speranțe legate de ce? Că ne vom însănătoși, că cineva apropiat nouă se va însănătoși, că vom avea mai mulți bani și mai puține lipsuri, că vom reuși să achiziționăm ceea ce ne dorim, că nu vom mai fi nedreptățiți, mințiți, ignorați, că vom fi apreciați la justa valoare, în funcție de calitățile pe care le avem și nu în funcție de serviciile pe care le putem oferi.
Ideea acestui articol s-a născut după o scurtă vizită la o cunoștință, trecută de prima tinerețe, îngrozită de-a dreptul de tot ceea ce poate însemna: un nou început, posibile deteriorări ale sănătății cauzate de înaintarea în vârstă, posibilele majorări de taxe și impozite, agravarea situației interne și internaționale, etc. ”Să vezi tu cum te vei mișca când vei avea anii mei”, ”să vezi tu câte tablete va trebui să înghiți zilnic peste câțiva ani”, ”să vezi tu ce foamete va fi”, ”să vezi tu ce șomaj va fi”, sunt doar câteva dintre exemplele de îngrijorări pe care mi le repeta de parcă ar fi fost refrenul unui cântec de jale. Am încercat, cu răbdare, să-i conectez ideea de nou început la speranțe pozitive și nu la îngrijorări de tip apocaliptic. Am reușit doar într-o anume măsură, însă suficient pentru a o mai liniști. Explicațiile, dar și recomandările oferite le voi prezenta în cele ce urmează.

Fiecare dintre noi are îngrijorări personale și asta este normal, însă ceea ce ar depăși normalitatea este tocmai analizarea excesivă și repetarea lor obsesivă, indiferent de context. Înțelepții din vechime dar și cei de astăzi, consideră viața ca pe o ucenicie. Ne învață că nu este posibil să mergi înainte fără a eșua în anumite situații și că numai experiența poate fi considerată un profesor desăvârșit. Este nevoie de mult curaj să poți înfrunta greutățile și tristețile vieții, nu degeaba se spune ”speranța moare ultima”. Luptați ca speranțele dumneavoastră să nu moară, mai ales dacă nu au nicio legătură cu utopia! În acest sens, marele neuropsihiatru austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliză Sigmund Freud a concluzionat ”Într-o zi, privind înapoi, anii de luptă ți se vor părea cei mai frumoși”. Eu așa am făcut, am prins ceva curaj și nu ar strica să încercați și dumneavoastră.
Despre anul 2025 se spune că va fi un an reprezentativ pentru umanitate, transformator din foarte multe puncte de vedere, an în care se vor face alegeri importante, contând foarte mult modul, stilul și forma în care se vor face anumite lucruri. S-au făcut o serie de recomandări pe care le-am auzit sau despre care am citit. Cele mai interesante și cred eu, cele mai utile, ar fi următoarele:
– nu mai dați din timpul vostru, din energia voastră, din speranțele voastre celor care nu le pasă de voi pentru că vă vor lua de proști;
– tratați fiecare zi ca pe o nouă șansă de a încerca ceva nou, util și plăcut, în concordanță cu speranțele, visele și aspirațiile pe care le aveți;
– renunțați cu diplomație la tot ce nu funcționează sau vă reține din calea pe care ați ales-o;
– ignorați mesajele destabilizatoare, mincinoase sau exagerate, dar și pe cei/cele care vă spulberă, cu intenții răutăcioase, speranțele de mai bine;
– bucurați-vă dacă ați primit șansa de a experimenta ceva interesant, chiar dacă vârsta nu vă mai permite o serie de lucruri;
– faceți un scurt bilanț al lecțiilor învățate în urma experiențelor neplăcute, chiar dacă reamintirea lor vă întristează, apoi aveți mare grijă în cine vă mai încredeți;
– acceptați cuvintele de încurajare, chiar dacă vin din partea persoanelor la care nu v-ați fi așteptat.

Nu este o noutate că începuturile, de orice fel, pot trezi teamă, îndeosebi teama de necunoscut. Din nefericire, pot apărea oameni care vor încerca să vă distrugă speranțele, însă vă rog să nu uitați (dacă aveți neșansa să-i întâlniți) că viața nu este despre ei, ci despre noile dumneavoastră începuturi…

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici