Când aterizezi ca om pe pământ, încă de la naștere pun presiune pe tine. Lucrurile devin serioase chiar înainte de a pricepe ce e cu tine în peisaj. Vin, te iau și te aruncă în cristelnița lacrimilor. Apoi crești și ajungi la școală. Altă presiune. Presiunea competiției și a frustrării părinților care nu uită o clipă să îți amintească că x e mai bun ca tine. Așa că faci și tu ce poți. Dacă te duce capul, te descurci cumva. Dacă nu, devii oaia neagră a familiei, inadaptatul care nu știe să se descurce în viață.
Apoi îți iei un job că așa ai fost învățat. Să muncești pentru alții de dimineața până seara. O faci și pe asta numai să nu mai auzi bârfe în urma ta. Apoi te îndrăgostești și te căsătorești. Nu vrei să auzi că ai rămas fată bătrână. O faci și pe asta. Vin copiii apoi și tu nu mai exiști. Bărbatul tău e mereu plecat de acasă, iar tu te macini și te frămânți, gândindu-te permanent la el. Puțin îi pasă lui că nu mai faci tu față.
Apoi părinții se îmbolnăvesc, cad la orizontală și nu ai încotro, trebuie să ai grijă de ei. Peste tot presiune. Trebuie să faci bani, mulți bani ca să răzbați cumva. Apoi de atâta stres și presiune te îmbolnăvești și tu. Cazi la orizontală și dacă mai e careva pe aproape să îți aducă o cană de apă e bine, dacă nu, ai pus-o. Nu mai ai cu cine schimba o vorbă și singurătatea te macină. Devii trist, abătut, sătul de viață și de toate presiunile prin care ai fost nevoit să treci. Apoi nu îți mai dorești nimic. Vrei să pleci de aici, dar nu poți la comandă. Rabzi, te ofilești și mori.
După moarte, te surprinzi. Unde oare ai fost tu în toate acestea trăite de tine la propriu în viață? Pe cine ai încercat să satisfaci? Pentru ce te-ai zbătut în zadar? Cui i-ai rămas dator? Ai fost fericit măcar o clipă într-o viață de om? A contat oare suferința ta și pe cine crezi că ai înmuiat? A fost vreun om măcar pe care să îl lași efectiv să citească în tine sau doar ai schimbat măștile mereu de frică ca nu cumva să fie dată în vileag frica și lașitatea ta? Cui i-a păsat?
Oare ție însuți ți-a păsat de tine vreodată cu adevărat?

Cristi Ciorcila
cristiciorcila.blogspot.ro
facebook.com/cristi.ciorcila.3