Dorința nu înseamnă doar o poftă sau o atracție. Poate însemna și o stare sufletească a celui/celei care tinde, râvnește, aspiră la ceva. De ce credeți că am ales un asemenea subiect? Pentru că oricare dintre noi, indiferent de vârstă, mai ales la sfârșit de an și cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, ne dorim CEVA anume.
Copiii binecuvântați de soartă își doresc jucării, dulciuri, gadgeturi. Cei bolnăviori își doresc părinți iubitori în preajmă, își doresc să nu mai aibă dureri sau infirmități, să plece din salonul de spital și să-și petreacă Sărbătorile acasă, în camera lor, neconectați la perfuzii și aparate.
Adulții au dorințe corespunzător vârstei, stării lor de sănătate (sau a celor apropiați sufletului lor), bugetului disponibil sau ambițiilor personale. Cei care nu au loc de muncă își doresc un loc de muncă, cei bolnavi își doresc măcar o îmbunătățire a sănătății lor, cei bogați își doresc un mai mare succes în afaceri, iubitorii de călătorii își doresc noi oportunități și posibilități de a călători, unii dintre cei singuri își doresc un partener, etc.
Chiar dacă au solicitat o discuție în vederea clarificării unor probleme, peste 90 la sută dintre persoanele cu care am discutat recent, mi-au povestit despre dorințele lor. Am încurajat această inițiativă pentru că știu cât de benefic poate fi să te asculte cineva de încredere, fără să te catalogheze în funcție de modestia sau nebunia dorințelor tale. Disponibilitatea de a asculta dorințele oamenilor nu o au doar unii dintre psihologi. O au și cei care activează în cadrul unor fundații orientate spre binefacere și care, uneori, postează filmulețe cu și despre cei/cele la care au ajuns. Cu ajutorul acestor filmulețe aflăm continuu că în România de astăzi există copii care-și doresc ca și cadou de Crăciun doar niște piure cu puțină carne, o pâine caldă, niște cartofi, lemne de foc, o pereche de ghetuțe pentru că s-a făcut frig, iar în papucii de plastic le îngheață piciorușele, sau care, de slăbuți ce sunt, chiar nu-și pot căra jucăriile sau alimentele primite în dar. Privind mai atent în jur, nu neapărat la TV sau online, se pot observa persoane în vârstă care au mare nevoie de ajutor, însă de primit îl primesc doar cei norocoși. Dorințele persoanelor în vârstă sunt din ce în ce mai puțin orientate spre ceva material, dumnealor tânjesc după puțină atenție și dacă se poate, după o conversație despre viața lor, fiind perfect conștienți că se îndreaptă spre finalul vieții.
Dorințele neîmplinite pot conduce spre pesimism. ”Cu cât dorești mai mult, cu atât ai mai multe dezamăgiri” spune un vechi proverb indian, evocat deseori de pesimiștii care găsesc curajul de a discuta despre motivele pesimismului lor. Din păcate, dorințele neîmplinite nu aduc doar pesimism, ci și o puternică suferință emoțională, ce nu poate fi deloc ameliorată cu îndemnuri de genul ”Orice rău e spre bine”.

Ca orice om obișnuit mi-am dorit anumite lucruri (sau acțiuni) care nu s-au împlinit. Descurajarea și chiar supărarea m-au determinat să analizez mai atent posibilele motive. Cred că motivele au fost următoarele:
– nu am plătit prețul cerut, pentru că orice lucru pe care îl dorim vine cu un preț, fie el în bani, fie în timp, fie în energie, fie în compromisuri;
– nu venise timpul pentru împlinirea lor și știu bine că anumite dorințe se împlinesc doar dacă există răbdarea necesară pentru a le duce la îndeplinire;
– nu reprezentau o prioritate absolută și nici nu erau în concordanță cu valorile în care credeam (de exemplu dacă prioritară este familia și necesitățile ei, cariera poate avea de suferit și invers);
– atașamentele de o anumită formă;
– îndeplinirea respectivelor dorințe nu era benefică pentru mine, motiv pentru care mai era de așteptat până descopeream ceva mai potrivit situației cu care mă confruntam.

Dorințele și îndeplinirea lor nu reprezintă doar satisfacție și bucurie. Poate reprezenta muncă până la epuizare, pierderi de bani și timp, precum și întârzieri nebănuite. Spre exemplificare, vă voi relata o întâmplare a cărei protagonistă am fost în acest an. Îmi doream tare mult să mai public o carte. Muncisem mult și pregătisem totul ca la carte: cuvântul înainte, cuprinsul, structura pe capitole, coperta (față-spate), fișierele necesare atât în format word cât și condensate în format rar. Am găsit o editură de carte care a acceptat imediat editarea. Nici după patru luni de zile nu descărcaseră materialul transmis, deși îmi cunoșteau bine portofoliul de publicare și activitatea online. Am sunat și am întrebat ce se întâmplă. Știți ce răspuns am primit? Niște țipete impertinente, niște reproșuri cum că am lucrat prea mult față de ce se cere de la clienți și că dacă nu accept ce mi se impune (inclusiv prețul), nu mai îmi publică nimic. Deși m-au enervat foarte tare, am reacționat politicos și le-am comunicat încetarea oricărei colaborări. În aproximativ 30 de minute am găsit o altă editură care a acceptat cu politețe și bunăvoință editarea noii mele cărți intitulată ”Clarificări”. Este vorba de Editura Sfântul Ierarh Nicolae S.R.L din Brăila pe care o recomand cu căldură tuturor scriitorilor independenți din România. Profesionalismul, corectitudinea, dar și respectul cu care își tratează clienții, sunt elemente care mi-au câștigat respectul și dorința de a le fi client fidel, ori de câte ori voi publica pe suport de hârtie sau în varianta Ebook.
Din punctul meu de vedere, dorințele pot arăta cine suntem cu adevărat: luptători sau nu, echilibrați sau nu, utopici sau nu, ambițioși sau delăsători. Cert este că dorințele sunt numai ale noastre și așa trebuie să rămână, indiferent de influențele sau obstacolele care apar. Când suntem ajutați să le împlinim, trăim o imensă bucurie și poate și din acest motiv, îndeplinind dorințele celor mai încercați decât noi, retrăim bucuria pură, în toată splendoarea ei.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici