Trebuia să divorţez pentru a ocupa un post?
Discuţii, tensiuni, nervi! Posturi înalte – jocuri murdare! Nu primează valoarea, ci doar incompetenţa, parcă nu ştiam! Cei capabili, oameni recunoscuţi în domeniul lor de activitate, confirmaţi ca profesionişti, se retrag, ceilalţi, mari anonimi, se avântă. E timpul lor! Cam mereu e timpul lor! Când nu reuşesc aceştia apelează la… o rudă, la o cunoştinţă, la un prieten. Sau la un soţ, îl uitasem – atât de rar e pe acasă încât parcă nici nu există! – aşezat într-o funcţie căpătată prin aceeaşi cinstită strategie. Visul se-mplineşte, familia este pe punctul de a se mai defini încă o dată… în plan managerial! S-a configurat de ceva vreme la noi tipologia familiei de… şefi, doamna într-un domeniu, domnul, într-altul! Control total! Nu făcea asta şi Zoe Trahanache din comedia “O scrisoare pierdută”? Dar… cu artă!
O instanţă totuşi blochează demersul. Un articol în presă dictat cine ştie de cine schimbă mersul lucrurilor. Sunt denunţate aranjamentele transparente, aproape că nu era nevoie, se vedeau oricum, apar şi alte încriminări, în aşa fel încât de la o nevinovată cerere de a fi şef, director, manager etc. se ajunge la dezminţiri, denunţ şi altele. Replici turnate într-o limbă română defectuoasă, scuze, lacrimi! Se evocă vremuri trecute când au funcţionat alte reţele, se neagă evidenţe etc. Că nu-i aşa, că e doar o coincidenţă, că doar nu era nevoie de un divorţ pentru a ocupa o funcţie! (La nevoie, de ce nu?)
Supremă declaraţie, descalificantă şi pentru cel/cea care o rosteşte, dar şi pentru cel/cea vizată!
Ana Koman – Editor online