E civilizația noastră pe marginea autodistrugerii ? “ Nu putem stabili o dată pentru Ziua Judecăţii de Apoi, dar analizând 5.000 de ani de civilizaţie, putem înţelege traiectoria pe care o urmăm – iar autodistrugerea este foarte probabilă.” — Dr. Luke Kemp, Cambridge, cartea “Goliath’s Curse” (“Blestemul lui Goliath”).
Cercetările lui Luke Kemp asupra a peste 400 de societăți prăbușite arată un model clar: combinația letală de tehnologie scăpată de sub control, exploatare excesivă și lideri narcisiști a dus mereu la colaps. Doar că, spre deosebire de trecut, azi miza este planetară: arme nucleare, schimbări climatice, IA, biotehnologie și roboți ucigași pot șterge întreaga civilizație.
Întrebarea mega tulburătoare este: nu cumva am mai făcut asta? În Sahara egipteană există bucăți de sticlă naturală de 98% puritate, formate la peste 2.000°C, temperaturi comparabile cu cele nucleare. Originea e disputată (impact cosmic sau explozie atmosferică), dar forma și compoziția au stârnit teorii despre un cataclism tehnologic preistoric. O astfel de bucată se află chiar în pectoralul faraonului Tutankhamon – semn că preoții considerau sacră memoria acestor pietre.
Zeci de cetăți antice din Scoția și Europa au zidurile parțial topite, lucru dificil de realizat chiar și azi. Motivația rămâne misterioasă. Ar putea fi efectul unor arme necunoscute ?
Textele vedice Ramayana și Mahabharata descriu arme devastatoare: “Un singur proiectil, încărcat cu toată puterea Universului, strălucea ca zece mii de sori. Pământul se cutremură, munții se năruiră, apele fierberă” (Mahabharata, Drona Parva). “Cerul s-a aprins într-un alb orbitor. Elefanții au luat foc și au fugit urlând. Păsările au căzut moarte din aer”(Mahabharata, Mausala Parva). Aceste descrieri par relatări ale unor explozii nucleare, nu mituri. Oppenheimer însuși, „părintele bombei atomice”, cita Mahabharata la primul test: “ Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor.”
La Mohenjo-Daro, arheologii au găsit schelete cu nivel ridicat de radiații și structuri parțial topite, semne ale unui eveniment violent și brusc. Biblia vorbește despre „foc și pucioasă” la Sodoma, sumerienii despre „armele luminii”, iar miturile Hopi despre „stele de foc” care au distrus lumi anterioare.
Toate aceste relatări pot fi mituri… sau amintiri culturale ale unor catastrofe reale.
Doctor Luke Kemp observă că prăbușirile trecute nu au fost sfârșitul omenirii, ci al unor sisteme. După Roma, oamenii au devenit chiar mai sănătoși. Diferența e că azi colapsul ar fi global, nu local. Iar principalii liderii de azi, „versiuni umblătoare întunecate” – controlează arme cu putere planetară.
De la sticla topită din Sahara la descrierile explozive din Mahabharata, indiciile par să sugereze că civilizații anterioare s-au autodistrus. Acum, pentru prima dată, avem puterea de a repeta greșeala la scară globală. Sper nu doar să evităm finalul dezastruos pe care-l prevede omul de sțiință, dar să evoluam spre o civilizație de grad 1 . Măcar …

Madalin Augustin Ionescu