Sumerienii au fost niște oameni uimitori… Nimeni nu știe cu precizie cum și de unde au apărut. Nu aveau nicio legătură cu popoarele semitice, care îi înconjurau din toate părțile… Pur și simplu parcă au aterizat în mijlocul populațiilor semitice nomade… și au început să construiască orașe. O să mai vorbim despre misterul sumerienilor… pentru că este fascinant. Dar nu acum. Acum vreau să ajung altundeva. Ei bine… mitologia sumeriană este foarte interesantă! Trecând peste asemănarea suspectă a unora dintre textele biblice cu miturile sumeriene… mitologia sumeriană se remarcă prin originalitate și printr-un grad de elaborare absolut incredibil. Miturile sumeriene sunt extrem de complexe și de profunde. Niciun alt popor nu pare să aibă vreun concept cât de cât similar…
Haideți să vă spun unul dintre miturile sumeriene referitoare la creația omului. Există mai multe variante, dar eu am să v-o spun doar pe cea care mi se pare mie cea mai interesantă. Nu este versiunea oficială prezentată în Enuma Elish… însă este și mai interesantă! Versiunile oficiale nu au niciodată sare și piper, nu-i așa? Bun… se spune că zeul suprem Anu ar fi avut doi fii; Enlil și Enki… și i-a însărcinat să aibă grijă de pământul proaspăt creeat. Împreună cu alți zei, aceștia au ajuns la concluzia că le trebuie niște servitori, care să le facă viața mai ușoară. Și astfel a fost creeat omul… o ființă care, prin ofrande și rugăciuni, să-i întrețină pe zei. În schimb, zeii ar fi trebuit să aibe grijă ca oamenii să beneficieze de un anumit confort. De aceea le-au fost creeate plante și animale domestice cu care să se hrănească. Toată lumea a fost mulțumită cu aranjamentul… cu excepția lui Enki! Acesta, văzând condiția umilitoare de sclav a omului… a amestecat în unele vase în care erau creeați oamenii câte o picătură de sânge de zeu. Astfel a apărut o generație de oameni cu mental superior și personalitate puternică… care au refuzat să se mai supună zeilor. Enlil a fost furios! L-a exilat pe fratele său Enki și a decis de comun acord cu ceilalți zei ca oamenii să fie distruși, pentru că nu se putea știi cu exactitate care aveau sânge de zeu și care nu. Cum să fie distruși? Păi, printr-un potop! Planul a fost ca după eradicarea acestor oameni „infectați” cu sânge de zeu să fie creată o nouă generație de sclavi. Însă Enki a reușit cumva să transmită unora dintre oameni avertismentul… iar aceștia ar fi reușit să supraviețuiască și să se amestece printre noii oameni creeați după potop. Sumerienii spuneau că omenirea este distrusă periodic… în încercarea disperată de a eradica acele câteva picături de sânge de zeu. Și niciodată nu merge. De fiecare dată acele câteva picături de sânge de zeu sunt mai puternice decât oceanul de sânge de sclav și sfârșesc prin a se impune. Și atunci este generat un nou cataclism… pentru că zeii vor sclavi… nu frați vitregi!
Cu peste două mii de ani în urmă Aristotel spunea că unii oameni au un spirit superior… însă majoritatea zdrobitoare are doar suflet de sclav, incapabil să se elibereze din lanțurile în care s-a născut. Uitați-vă împrejurul vostru… guvernele comit abuzuri înfiorătoare. Nimeni nu se revoltă. Cei mai mulți oameni nu vor să fie liberi. Ei vor doar niște stăpâni mai buni… Dar nu să fie liberi! Nici măcar nu concep noțiunea de libertate. Nu au nici cea mai vagă idee ce ar putea face cu libertatea. Ei sunt ferm convinși că numai regulile stricte și stăpânii severi pot menține ordinea socială. Acum… că să fim sinceri… cei mai mulți oameni trebuiesc ținuți în frâu cu biciul. Asta pentru că nu pot înțelege o lume în care toți oamenii să fie liberi și să-și respecte unii altora libertatea… În termenii mitului sumerian, foarte puțini oameni au sânge de zeu…

Artin Side