A fi amabil înseamnă a fi binevoitor, politicos, prietenos, sociabil. Amabilitatea reprezintă mult mai mult decât însușirea de a fi amabil, motiv pentru care am decis să o analizez din mai multe puncte de vedere. Motivul este simplu. Am observat că i se cunoaște însemnătatea, însă unii nu o înțeleg și prea puțini o apreciază. Pentru a aprofunda analiza amabilității am început să tratez anumite persoane exact așa cum m-au tratat, devenind (doar în comportament) copia lor. Ce credeți că s-a întâmplat? Au început să se supere și să-mi reproșeze că nu mai sunt așa cum am fost, adică mereu amabilă și disponibilă pentru mofturile și nervii dumnealor.

Amabilitatea este mai complexă decât vă imaginați. În primul rând, poate fi considerată o problemă de educație. Din fragedă copilărie am fost învățați să fim binevoitori, politicoși, respectuoși, buni. Este o lecție importantă care se asimilează sau nu, în ciuda și spre disperarea acelora care au depus eforturi în acest sens. Amabilitatea este foarte diferită de grosolănie. Tocmai de aceea, este însoțită de un limbaj, atât verbal cât și corporal, care dă o stare de bine. Poate arăta o reală flexibilitate emoțională a celui/celei care o practică. Este o calitate deosebită în ziua de azi, mai ales când dorim să clarificăm ceva.
Amabilitatea este necesară nu numai persoanelor care doresc să-și vândă produsele și/sau serviciile. Poate ajuta mult în ceea ce privește deciziile pe care trebuie să le luăm. Ne poate determina să facem anumite alegeri, atunci când nu ne putem decide. Corect direcționată, poate oferi putere, determinare, inițiativă, curaj, încredere.
Menținerea unui real echilibru între a fi amabili și a nu ne lăsa folosiți, este aspectul cel mai discutat. De ce credeți că unii oameni se supără când începeți să-i tratați așa cum vă tratează? Pentru că v-au perceput amabilitatea drept slăbiciune, pentru că încep să creadă că le aparțineți și că sunteți obligați să le fiți de ajutor oricând. Regretabil este faptul că nu apreciază (și nici nu au apreciat vreodată) ceea ce ați făcut (sau ce faceți) pentru ei. Pentru a-i trezi la realitate, comportați-vă în același fel: nu răspund la telefoane/mesaje, nu le răspundeți nici dumneavoastră; vă ignoră voit, ignorați în același fel; nu comunică cu dumneavoastră, nu mai comunicați. Prea multă amabilitate poate genera suspiciuni și întrebări legate de un posibil interes. Prea puțină amabilitate poate genera tensiuni, conflicte și despărțiri nedorite.
Nu este deloc benefic să cerșiți atenția persoanelor care refuză să v-o acorde. Dacă nu le va plăcea, poate se vor gândi mai mult la ce și cât oferă, însă nu mizați prea mult pe asta. Există și posibilitatea să nu le dați deloc de gândit. Posibil să înceapă, rapid, să vă bârfească sau să vă desconsidere.
Din păcate, amabilitatea excesivă poate determina tristeți, neînțelegeri, anxietăți. Și din acest motiv, putem avea mereu tendința de a fi amabili/amabile urmare a educației primite în copilărie. Recunosc, mult timp m-am confruntat cu această problemă. Am suportat tot felul de capricii și am făcut diverse servicii, până când am înțeles că mi se confundă amabilitatea și disponibilitatea de a ajuta, cu prostia. Riscul de a fi luat(ă) drept victimă și nu salvator, este enorm și nu se merită să riscați!

Cum se poate schimba situația?

Am formulat câteva recomandări, pe care le-am testat în cele mai neașteptate situații și am văzut că funcționează:
– mențineți un echilibru între a da și a primi, atât din punct de vedere comportamental cât și atitudinal;
– oferiți oamenilor atât cât merită;
– nu mai spuneți DA, atunci când știți bine că merită un NU categoric;
– nu e necesar să faceți tot timpul pe plac, chiar dacă prețuiți mult pe cei/cele din anturajul dumneavoastră;
– stabiliți niște limite clare și comunicați-le cât mai clar cu putință;
– practicați moderația în relațiile cu toți ceilalți;
– aveți în vedere că prea multă amabilitate vă poate afecta atât timpul, cât și spațiul personal;
– nu vă mai fie rușine să refuzați o solicitare, mai ales dacă vă depășește posibilitățile.

Filosoful grec Epictetus (cunoscut și sub numele de Epictet) a concluzionat cu sute de ani în urmă ”Nu căuta să fii plăcut cu orice preț, caută să fii autentic”. Dacă recomandările de mai sus vi se par neconvingătoare și/sau greu de urmat, vă rog să mă completați cu ce credeți că vi se potrivește. Nimeni nu vă cunoaște mai bine decât dumneavoastră înșivă, iar rezultatul nu poate fi decât pozitiv!
Între amabilitate și disponibilitate este o puternică legătură, ceea ce poate duce la o serie de confuzii. Când deveniți prea disponibili, fără să vă dați seama, lăsați imediat garda jos (la figurat vorbind). Cei/cele care vă folosesc vor considera să sunteți obligați să le fiți mereu la dispoziție, după care vă vor secătui fizic și emoțional. Nu deveniți dependenți de sentimentul de utilitate! Asigurați-vă că nevoile dumneavoastră au fost suficient satisfăcute și nu uitați să vă puneți pe primul loc. Da, este necesar și puțin egoism, deși pare că, nu ar avea nicio legătură cu amabilitatea! Vă asigur că nu veți regreta, mai ales dacă o faceți spre a fi mai bine decât ați fost!

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici