Femeia şi bărbatul nu sunt egali. Nu au fost niciodată. Egalitatea între sexe e doar mit. Nu suntem nicidecum una. Diferă totul între noi. Diferă atributele, simţirea, diferă raţiunea, diferă atitudinea, diferă aşteptările, diferă dinamica. Diferă nevoia de posesivitate, cât şi nevoia de libertate. Posesivitatea duce la control, la gelozie, la nebunie.
Libertatea duce la decădere sub toate aspectele vieții.
Bărbatul tânjeşte, mai pe faţă, mai pe ascuns, către libertate. Bineînţeles că de multe ori îşi frânge gâtul cu tot cu libertatea sa. În loc să se ducă spre bine, alege să se ducă spre rău dacă e prea liber. Se duce spre vicii, spre grosier, spre patimi. Asta pentru că nu e centrat. El se centrează prin femeie, dacă e deştept. Dacă nu, moare vlăguit, resemnat, stors, trist şi ofilit. Femeia îi dă avânt, îl scoate din inerţie, din amorţeală, din închistare. Îl scoate din vis şi-i arată viaţa în toată splendoarea sa. Îi arată bucuria vieţii în simplitatea sa.
Femeia tânjeşte către un bărbat mai pe faţă, mai pe ascuns. Libertatea nu îi oferă nimic. Ea vrea să îşi reverse inima cu toată iubirea fără oprelişti. Dă-i unei femei totul şi las-o liberă.
… nu va fi nicidecum fericită cu toate acestea la un loc. Ea vrea iubire împlinită cu bărbatul ei. Ea vrea deschiderea ta ca să aibă unde să îşi reverse iubirea care curge prin ea. Poţi tu să fii un zeu, dacă nu simte iubire din partea ta, eşti doar un nimic în faţa ei.
Bărbatul colapsează când nu se mai simte liber. Femeia colapsează când nu mai are cui să-şi reverse iubirea din ea.
Sigur. Nimeni nu va recunoaşte nimic din toate astea. Acestea sunt în ascuns, departe de ochii lumii. Ele se trăiesc, dar nu se văd. Orgoliul, mândria şi prostia reprimă slăbiciunile, vulnerabilităţile, fricile și noastre…

Cristi Ciorcilă