Un sfârşit de săptămână ploios, întunecat. Multă muncă, puţină ordine prin casă, de lucrat cu cei care vor pleca spre concursuri, de şlefuit ultimele gânduri, idei.
Încerc să adun conceptele fundamentale ce definesc ştiinţa pentru care se pregătesc, descifrată mereu alături de alţii, adică de tineri. Modalităţile moderne de abordare a domeniului meu de cunoaştere presupun comunicare, fapt ce se consumă împrevizibil, gradul de întâlnire dintre ce proiectezi şi ce se întâmplă este relativ, cum sunt toate pe lumea asta. Decid să mai vorbesc cu una dintre domnişoarele pasionate de cuvinte, sensuri, nuvele şi verb. Am alături pe cea mai bună prietenă, iniţiată în arta conversaţiei corecte.
Întâlnirea programată se respectă. Protocolul, de asemenea, un detaliu sparge ordinea. Urmele paşilor plini de apă de pe podea, parcă o prelungire a ploii enervante de afară. Întrebările nu rezolvă dilema, discreţia şi motivaţia celei din faţa mea sunt mai puternice decât curiozitatea mea primitivă. Conversăm, ipostaziem roluri, Ecati, prietena mea este admirabilă, întreabă, răspunde, iar întreabă, argumentează, controlează verbalul, nonverbalul, paraverbalul, rezolvăm teste, într-o confortabilă şi de invidiat atmosferă intelectuală, reproşăm, lăudăm şi ne despărţim.
Credem în reuşită, visăm laurii meritaţi (i-am şi obţinut!) aşa cum, de fapt, fac de ceva vreme! Un copil e un victorios, indiferent de răspuns, de ambiţiile şi de orgoliile părinţilor, de haine sau de telefoanele pe care le primeşte în fiecare săptămână.
Aflu că domnişoara care vorbeşte exemplar despre poezia modernă, despre instanţele comunicării narative, are un drum greu. Când vine spre şcoală traversează vreo două străzi, iar pe ploaie apa nu iartă, ajunge în cizme sau pantofi, dar că nu are importanţă. Chiar nu are! Câţi copii mai gândesc astăzi aşa? Cei cărora nu le-a atins piciorul asfaltul, cei care licitează educaţia sau orice valoare morală autentică? Domnişoara MEA ştie pentru ce munceşte, ştie că acestea sunt experienţe mărunte, că se pot aşeza doar în zonă pitorescului. Înţelegere superioară periculoasă, poate contamina! Pot confirma!
O felicit, îi urăm succes, Ecati îi mai şopteşte ceva, un ,,să nu uiţi!” şi eu promit o pereche de cizme… de cauciuc! Oricum, sunt la modă!

Ana Koman – Editor online