În societatea contemporană, echipe multidisciplinare de medici fac posibile salvări și vindecări imposibil de realizat cu ani în urmă, echipe de cercetători descoperă lucruri greu de imaginat (sau explicat), echipe de sportivi reușesc performanțe extraordinare, depășindu-și limitele rezistenței și suportabilității, esențial fiind spiritul de echipă și apoi celelalte calități. Nu este dificil de observat că atât munca în echipă cât și spiritul de echipă, au devenit foarte importante pentru obținerea unui succes colectiv. La orice interviu pentru angajare sunt adresate întrebări de genul: “Sunteți un om de echipă?”, “Vă place să lucrați în echipă sau nu?”, “Cum vă integrați într-o echipă, vă este greu sau ușor?”, etc. De ce se adresează astfel de întrebări? Pentru că pe lista celor mai importante calități vizate de angajatori, pe lângă studii și abilități certificate, sunt creativitatea și spiritul de echipă.
În cele ce urmează, voi explica ce înseamnă spiritul de echipă, avantajele, beneficiile, dar și posibilele neajunsuri. Spre final, voi relata o poveste terapeutică despre respect, apreciere și încurajare. Dacă sunteți interesați de un asemenea subiect, vă invit să mă urmăriți.

Spiritul de echipă este o legătură de unitate și sprijin dintre membrii unui grup, care se susțin reciproc și care urmăresc un scop comun. Munca individuală este transformată în muncă colectivă, ideile diferite se adună și pot da naștere unor planuri mult mai bune decât cele stabilite individual. Spiritul de echipă este deosebit de important în situațiile cheie de genul proiectelor și investițiilor mari, dar și în cazul rezolvării unor probleme de maximă urgență și gravitate. Nu se bazează doar pe unitate și cooperare. Este o formă diferită de comunicare deschisă, ideile se exprimă ceva mai liber, fără teamă și fără inhibiții. Problemele se discută direct. Sarcinile sunt împărțite fiecărui membru în parte, însă oamenii se pot baza unii pe alții. Stresul se reduce considerabil deoarece sprijinul de grup scade presiunea resimțită de către un singur individ. Munca în echipă poate face ca atmosfera de la locul de muncă să devină plăcută și mai relaxată, chiar dacă problemele sunt mari și greu de rezolvat. Elementele principale sunt comunicarea directă, motivația și susținerea. Beneficiile pot fi atât principale cât și secundare. Productivitatea crescută, găsirea unor soluții rapide, transformarea sarcinilor în realizări notabile, dezvoltarea profesională și personală sunt doar câteva dintre ele.
Dacă spiritul de echipă este prost gestionat sau dus la extrem, poate genera o serie de neajunsuri. Unii membri ai grupului pot depune mai puține eforturi și ajung să se bazeze doar pe munca și implicarea celorlalți, ceea ce poate da naștere la neînțelegeri de tot felul. Ideile neconvenționale pot fi foarte ușor respinse, tinzându-se spre soluții mediocre, obișnuite, mult mai sigure. Când și dacă apar greșeli, vinovăția este colectivă, eșecul neputându-se asuma într-un mod direct. Unele idei se pot aproba mult prea repede doar de dragul armoniei, motivul real fiind evitarea discuțiilor în contradictoriu ce ar putea duce la întârzieri, decizii tardive și/sau acțiuni ineficiente. Din punctul meu de vedere, cel mai grav neajuns ar putea fi rivalitatea toxică, o adevărată scânteie pentru declanșarea unor conflicte spontane și/sau fragmentarea coeziunii grupului. Avantajele majore ale muncii în echipă, tot din punctul meu de vedere, ar fi: împărțirea mult mai eficientă a tuturor sarcinilor de îndeplinit, diminuarea majoră a stresului, găsirea unor soluții valide și rapide. Și din acest motiv, consider că spiritul de echipă se învață, apoi se dezvoltă pe parcursul întregii vieți.
Spre exemplificare, am ales o poveste terapeutică despre respect, apreciere și încurajare. De ce? Pentru că respectul, aprecierea și încurajarea sunt elementele de bază ale muncii eficiente în echipă, fără de care toată munca depusă ar putea fi în zadar.
A fost odată ca niciodată, la o margine de sat, un atelier de tâmplărie părăsit. Într-o cutie veche de lemn erau înghesuite: un ciocan, o daltă și o rindea fină. Nu se respectau, fiecare vedea doar defectele celeilalte. Dalta era “prea tăioasă”, ciocanul era “greu și brutal”, rideaua era “prea superficială”. Ciocanul se considera cel mai important datorită forței cu care se putea lucra cu ajutorul său. Dalta se considera importantă datorită precizei și detaliilor pe care le putea asigura. Rindeaua se lăuda că tot ce atinge va fi neted și plăcut la atingere.
Într-o dimineață, în atelier a intrat un tâmplar care dorea să repare o vioară veche, primită moștenire de la bunicul său. Cu dalta a curățat ușor toate crăpăturile. Cu rindeaua a netezit o mică bucată de lemn pentru a crea o pană de susținere. Cu câteva lovituri ritmice, ușoare și corect aplicate cu ajutorul ciocanului, tâmplarul a finalizat tot ce era necesar. După ce a terminat, tamplarul a trecut arcușul peste corzi și au ieșit niște sunete minunate. Bucuria i-a fost imensă. A pus cele trei unelte în cutia de lemn și a șoptit “Vă mulțumesc, sunteți o echipă minunată!” apoi a plecat fericit. Abia atunci uneltele au înțeles că nu era nevoie să fie la fel pentru a fi valoroase. Respectul înseamnă acceptarea ideii că fiecare parte a unui întreg poate avea un rol diferit, fiind la fel de important ca oricare. Aprecierea poate tranforma anumite defecte în calități, posibil unice. Încurajarea poate oferi încrederea că, împreună, se poate ajunge la o armonie… perfectă.
La ce folosește spiritul de echipă? La creșterea eficienței, la creșterea productivității, la îmbunătățirea comunicării de orice fel, la rezolvarea mult mai rapidă a problemelor, dar și la cunoașterea abilităților și capacităților membrilor echipei. Este foarte adevărat, oamenii te tratează așa cum simt ei despre tine, însă în urma unei asemenea colaborări, părerile și atitudinile oamenilor se pot schimba. Se pot lega prietenii de o viață, se pot învinge prejudecăți și se poate înțelege de ce cineva, cândva, a afirmat “Nimeni nu poate fluiera o simfonie. Este nevoie de o orchestră pentru a o interpreta”.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici