Deși este o emoție foarte neplăcută, frica a fost și este esențială în dezvoltarea noastră ca specie. Fără ea, oamenii nu ar fi putut supraviețui până în zilele noastre, motiv pentru care a fost acceptată ideea că, frica funcționează asemeni unui veritabil mecanism de apărare. Frică poate apărea un fața unui pericol real sau imaginar. Pregătește corpul pentru reacții diferite, de genul “luptă, fugă sau îngheț” și numai în exces, poate avea efecte negative.

Am decis să abordez subiectul fricii și diverselor tipuri de frici, intrigată și enervată de comentariile răutăcioase precum și de ironiile jignitoare la adresa persoanelor care găsesc curajul de a vorbi despre fricile pe care le simt. Într-adevăr, unii oameni nu prea știu să reacționeze la anumite frici și nici nu știu cum să le exprime, însă nimeni nu are dreptul să facă din această incapacitate temporară un motiv de jignire, ironie, marginalizare sau amuzament de foarte proastă calitate.

În cele ce urmează, voi explica ce este frica pentru corp și minte, posibilele cauze ale fricii, câteva forme de manifestare, ce se întâmplă atunci când frica devine fobie, tipuri de fobii mai des întâlnite, diferența între frică, anxietate și fobie, precum și câteva recomandări pentru a fi gestionată (și depășită) cu succes.
Frica este mult mai mult decât un simplu răspuns al organismului. Este un răspuns complex, fizic, biochimic, emoțional, în fața unui pericol real sau perceput drept unul real. Bătăile inimii se accelerează, mușchii se încordează, ritmul cardiac crește, respirația devine rapidă, sacadată, apare transpirația, iar creierul activează sistemul nervos. Cum? În creier există o zonă numită amigdala care detectează pericolul și efectiv dă alarma pentru a pregăti organismul pentru ce va urma. Glandele endocrine eliberează adrenalină, aspect care demonstrează că frica este un răspuns biochimic. Răspunsul emoțional este diferit de la o persoană la alta. Sporturile extreme oferă o frică născută dintr-o plăcere și distracție neobișnuită, pe când filmele horror sau polițiste cu crime oribile oferă o frică, pornind de la ororile văzute în film. O persoană atacată, în orice fel, va avea un răspuns emoțional diferit de cele amintite anterior. În concluzie, reacțiile fizice pot fi cât de cât asemănătoare, însă cele emoționale diferă mai mult decât vă imaginați.

Principalele cauze ale fricii sunt considerate a fi: pericolele imediate, necunoscutul, incertitudinea, interacțiunea socială, respingerea, evenimentele cu mare încărcătură emoțională (un examen, un interviu, o prezentare, etc), situațiile specifice în care oamenii pot fi implicați, cu voie sau fără. Situațiile de frică generate de experiențele individuale și colective traumatizante sunt cel mai greu de suportat, iar consecințele pot fi grave. Deportarea, ororile războiului, traiul într-un lagăr de muncă sau de exterminare, prizonieratul, încarcerarea, bătaia cruntă, sunt experiențe cauzatoare de traume îngrozitoare, asemeni fricilor intense care le-au generat.

Frica se poate simți în moduri foarte diferite, atât fizic cât și emoțional. Pe plan fizic se poate manifesta prin: tremor, transpirație, respirație accelerată, plâns, dureri în piept, senzație de leșin, gură uscată, senzație de greață, dureri de stomac. Copiii care invocă, din senin, dureri puternice de stomac, chiar înainte de a pleca la școală (sau cămin), o fac din frică cam în proporție de peste 90%. Există posibilitatea somatizarii, însă motivul real este cu totul altul decât cel declarat. Pe plan emoțional, principala formă de manifestare este sentimentul de pericol iminent. Din păcate nu este singurul. Mai pot apărea senzația de pierdere totală a controlului și sentimentul de coplesire.

Repet, frica poate apărea din amenințări reale, dar și din amenințări care nu există în realitate. Atunci când sentimentul de teamă devine irațional, intens, persistent se poate vorbi de fobie. Persoanele care au dezvoltat fobii se confruntă cu neputința absolută de a-și controla această frică, iar disconfortul în care-și trăiesc viața este greu de descris. Multe dintre persoanele afectate de fobii conștientizează că există ceva irațional în teama pe care o simt și încearcă să evite expunerea la stimulul care le provoacă suferință. Principala cauză a declanșării fobiilor este stresul post-traumatic, însa pot fi și altele. Nu detaliez pentru a nu vă plictisi.

Printre cele mai întâlnite tipuri de fobii sunt: claustrofobia (frica de spații închise, înguste și frica de a rămâne blocat în astfel de spații), acrofobia (frica de înălțime, predominantă fiind amețeala puternică), zoofobia (frica de animale), hemofobia (frica de sânge sau răni), aviofobia (frica de zborul cu avionul), glasofobia (frica de a vorbi în public), agirofobia (frica de a traversa străzile, îndeosebi cele cu mai mult de două benzi), agorafobia (frica de spații deschise sau aglomerate), etc.

Există diferențe semnificative între frică, fobie și anxietate. Frica este o reacție la un pericol prezent. Fobia este o frică irațională, foarte intensă, persistentă, repetitivă, îndreptată spre o situație anume, un obiect sau o ființă. Anxietatea reprezintă teama de un potențial pericol viitor, însă incert.

Atacul de panică este cel mai frecvent simptom al unei fobii, însă poate apărea și în situații șocante de genul incendiilor, exploziilor, crimelor. Este caracterizat de o mulțime de simptome, în funcție de cauzele care l-au declanșat. Enumăr doar câteva: dureri în capul pieptului sau piept, senzația de sufocare, incapacitatea de a vorbi sau vorbire fără logică și sens, amețeală, amorțeală, tremor, transpirație excesivă, plâns hohotit, greață, frisoane. Totuși, atacurile de panică pot fi și simptome ale unor afecțiuni medicale, mai precis ale unor boli tiroidiene, cardiace sau pulmonare.

Înainte de a trece la recomandări, mă voi opri asupra unui aspect mai puțin discutat. Este vorba de relația dintre frică și presentiment. Frica este o emoție primară, de supraviețuire, care poate produce reacții fizice. Presentimentul este o anticipare conectată la intuiția personală sau la o teamă bine ascunsă. Pot colabora destul de bine pentru că mintea poate simți amenințări dificil de perceput și poate contura scenarii despre viitor, preluând indicii, atât din mediul înconjurător cât și de la evenimentele din trecut. Există persoane cu capacități intuitive deosebite, care pot anticipa corect evenimente viitoare, pornind tocmai de la conexiunea specială dintre frică și presentiment. Unii dintre nativii Vărsător pot avea o astfel de abilitate și nu degeaba se spune că Vărsătorii pot ajuta și se pot ajuta mult cu ajutorul presentimentelor pe care le au. Nu generalizez, însă confirm că este posibil, pentru că eu am trăit așa ceva. Chiar dacă mulți specialiști nu agrează o astfel de posibilitate, sunt convinsă de faptul că presentimentul poate fi destul de important, mai ales în cazul deciziilor ce implică mari schimbări.

Există o poveste a Fraților Grimm, intitulată “Povestea tânărului care a plecat să învețe ce este frica”. Povestea redă peripețiile unui tânăr, considerat prost pentru că nu știa ce este frica. Plecat în lumea largă, a trecut prin încercări uluitoare (înfruntarea unor fenomene supranaturale, petrecerea nopții într-un castel bântuit, înfruntarea unor monștri și unor fantome agresive) fără să afle ce este frica. A reușit să simtă frica abia atunci când soția a turnat peste el, în timp ce dormea, niște apă rece cu peștișori vii. Care este tâlcul acestei povești? Lipsa fricii este o vulnerabilitate semnificativă ce poate pune în pericol pe oricine, oricând, ignoranța nu înseamnă curaj, iar trezirea la realitate se poate produce oriunde, nu numai departe de casă, peste mări și țări.

Frica ne mobilizează să reacționăm în fața tuturor pericolelor. Când nu există amenințări reale, poate fi un fin indicator al stării de sănătate. Se poate interveni cu ajutor specializat prin învățarea unor tehnici de gestionare a fricii. Se poate cere ajutorul cuiva apropiat, dispuns să asculte, însă suficient de instruit pentru a înțelege cu ce vă confruntați. Se poate lupta împotriva fricii prin dezvoltarea unei rutine zilnice sau prin urmarea unei terapii ocupaționale. Abordați frica cu seriozitate și perseverență, iar pe cei/cele care vă povestesc despre fricile lor, deschizându-și umil sufletul, tratați-i cu multă empatie și respect. A povesti despre frică sau despre diverse frici este dovada unui curaj mai rar întâlnit în zilele noastre. Poate fi dovada unei încrederi deosebite care vi s-a acordat, nicidecum un semn de neputință în a reacționa sănătos. Cred că cei/cele care sunt amuzați de astfel de neputințe detestă oamenii, însă nu o vor recunoaște niciodată.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici