Povestea unui alcoolic poate fi destul de înfricoșătoare, însă nu poate egala povestea celor care sunt obligați să conviețuiască cu un asemenea specimen.
Ultimele statistici arată că în România ar fi afectați de alcoolism cam 2 milioane de oameni. Credeți că doar 2 milioane suferă din cauza acestei dependențe? Eroare, dragii mei! Cifra este cel puțin triplă și când afirm acest lucru am în vedere atât pe cei afectați, cât și victimele colaterale. Cine sunt aceste victime? Soții, soțiile, copiii, frații, surorile, părinții, socrii, oricare persoană care are neșansa de a fi în preajma lor.
Dependența de alcool este o boală gravă, o patologie cu simptome clare, pentru care se poate prescrie tratament medicamentos, psihiatric și psihologic. Șanse reale de vindecare au doar cei care-și constientizează dependența și care iubesc pe cineva mai mult decât sticla și ce se poate afla în ea.
Creșterea fără precedent a numărului celor afectați de alcoolism a dus la intensificarea eforturilor specialiștilor de a identifica soluții cât mai eficiente.
Am încercat să ajut persoane alcoolice, chiar dacă își negau dependența. Fiecare recădere, precum și constatarea că manifestările (la beție) depind și de temperamentul celui care bea, m-au convins că cei care merită efortul meu sunt doar victimele colaterale, puse în situația de a suferi foarte mult, fără nicio vină.
Viața alături de un dependent de alcool este un veritabil calvar. Cineva cunoscut o asemăna cu un film horror, însă uita că filmele durează doar 2-3 ore, iar o asemenea suferință poate dura o viață de om.
Nevasta unui alcoolic povestea la consiliere “Tu meriți numai apă, paie și bătaie”. După bătaie primea doar apă, dormea pe paie în grajd, iar în loc de mâncare primea… un viol.
O altă doamnă povestea că, ori de câte ori soțul său consuma tărie, innebunea la propriu. Fără motiv, o bătea crunt, apoi o gonea din casă, indiferent de ora sau de anotimp, doar cu hainele de pe ea. Frecvent îi fura toți banii din geantă și nu conta dacă mai rămânea ceva pentru mâncare sau facturi. Deși agresiunea era evidentă, polițiștii chemați prin apel la 112 nu luau nicio măsură. S-a solicitat ordin de restrictie, pentru care s-a prezentat un certificat medico-legal. A luat bătaie cu ordinul de restrictie în buzunar și nenorocitul tot nu a ajuns după gratii.
O mulțime de fete frumoase și deștepte refuză să se căsătorească și sunt acuzate de egoism sau de orice altceva. Nimeni nu se gândește că în spatele unei asemenea decizii poate sta o gravă suferință emoțională, cauzată de un tată sau un frate alcoolic.
Alcoolismul este o boală în continuă expansiune. Are consecințe biologice, psihice și sociale dezastruoase, atât pentru alcoolic cât și pentru cei obligati să-l suporte. Din păcate, societatea îl condamnă pe alcoolic doar că bea, dar nu-l condamnă pentru felul în care îi chinuie pe cei din familie.
Întrebați cum justifică consumul exagerat de alcool, alcoolicii răspund: “mă relaxează”, “mă ajută să uit”, “prind curaj”, “îmi crește moralul”, etc. Uneori, se disculpă comparându-se cu cei mai profesioniști decât ei. Alcoolul le dă iluzia că sunt mai deștepți, mai descurcăreți și că au un oarecare control asupra lumii lor exterioare. Alcoolicii se plâng de tot felul de lucruri, dar nu și despre prețul băuturilor alcoolice. Preferă să stea nemâncati, nespălați, dar cu sticla pe masă (sau cu găleata la picior).
Manifestările unui alcoolic agresiv sunt atât de asemănătoare nebuniei, încât pot fi ușor confundate. Știți care e culmea? Tot ei se supără când sunt legați de pat la Psihiatrie, invocând încălcarea drepturilor individuale.
Dependența de alcool se instalează odată cu nevoia imperioasă de a bea cantități din ce în ce mai mari. Nu contează costul, contează doar asigurarea cantității suficiente pentru a obține efectul dorit. Pentru asta sunt capabili de orice, chiar să calce pe cadavre…
Copiii, victime colaterale ale alcoolismului (unuia sau ambilor părinți) au mari dificultăți de adaptare școlară, pot deveni retrași, excesiv de timizi sau violenți. Se poate observa relativ ușor deteriorarea funcționarii lor pe plan social și personal. Traumele, de cele mai multe ori ireversibile, pot fi de neînțeles pentru cei care nu le cunosc istoricul familial.
Un vechi proverb românesc spune “Alcoolul conservă ființele moarte, dar le ucide pe cele vii”. Pun pariu că alcoolicii care îl aud se gândesc numai la conservare și nu la …o viitoare posibilă formolizare.
În concluzie, alcoolismul este una dintre cele mai prost tratate probleme de sănătate publică. Gravitatea consecințelor este direct proporțională cu gravitatea abuzurilor. Cert este că în numai 10-15 ani de consum în exces, creierul consumatorului de alcool se poate micșora cu până la 40%, aspect care poate fi dovedit imagistic printr-un simplu examen RMN.
De scăpat, scapă cine poate sau cine înțelege, la timp, pericolul în care se află.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal
Co-autor a Editiei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici